Mal. 3,1-4
Evr. 2,14-18
Lc. 2,22-40
Prezentarea la templu
Un savant a condus la un moment dat un studiu într-o comunitate amish. Amish e o ramură a bisericii anabaptiste care trăiește într-un sat tradițional departe de lumea industrializată și tehnologizată, adică fără calculatoare, fără televizor, frigidere sau telefoane. În acest studiu al său asupra școlilor din comunitățile amish, cercetătorul a observat la un moment dat că copii amish niciodată nu țipă sau strigă. Așa că a decis să întrebe mai multe despre aceasta pe un profesor din acea școală. El i-a spus profesorului că observase că nici un copil amish nu a țipat sau strigat vreodată, și l-a întrebat de ce? Profesorul i-a răspuns că Ei bine, ai auzit vreo dată un părinte amish să țipe? Deducția e clară, așa părinți așa copii!
Sărbătoarea prezentării Domnului, de astăzi 2 Februarie, este una din sărbătorile majore din anul bisericesc. Uneori mai este cunoscută și ca Sărbătoarea lumânărilor sau Sărbătoarea purificării sau a curățirii. Această sărbătoarea este celebrată la 40 de zile distanță de la Crăciun și comemorează prezentarea lui Isus și purificarea Mariei în templul din Ierusalim (Lc 2, 22-40).
Isus este Dumnezeu însă de ce oare Isus trebuia prezentat la templu? Conform tradiției iudaice vechi, un copil nu este dat niciodată părinților de Dumnezeu, ci doar împrumutat lor. Această tradiție ne ajută să apreciem mai bine spiritul din spatele instrucțiunilor date de Dumnezeu lui Moise. Conform legii lui Moise, fiecare prim născut de parte bărbătească, indiferent că era om sau animal, aparținea lui Dumnezeu. În acest caz, primul fiu născut, trebuia răscumpărat sau cumpărat înapoi. Acest obicei amintea poporului ales că Dumnezeu i-a scos din sclavie prin ai ucide pe toți primi născuți de parte bărbătească ai Egiptenilor (Ex 13,2,12-13).
Purificarea mamei conform legii iudaice (Lev 12,2) consta în purificarea rituală a necurăției de după nașterea unui copil. Desigur, Maria nu avea nevoie de această purificare rituală fiindcă ea era fecioară încă dinainte, în timpul și după nașterea lui Isus, însă ea tot a dus la împlinire legea. Purificarea în mod normal era realizată în sinagogile locale însă Maria și Iosif au decis să aceasta trebuie să aibă loc în templu.
În timpul prezentării primului copil născut de parte bărbătească, părinți trebuiau să ofere un animal ca jertfă precum un miel sau păsări asemenea turturelelor sau a porumbeilor. Însă părinți lui Isus Cristos erau săraci și nu își puteau permite să ofere decât o pereche de turturele. E greu de imaginat cum Fiul lui Dumnezeu, Creatorul Universului, să fi coborât atât de prejos, nefiind nici măcar capabil să ofer o oaie sau un miel ca jertfă. Ba mai mult, în ciuda originilor divine a lui Isus, părinți lui se supuneau legii. Ei niciodată nu au cerut sau pretins vrun privilegiu special.
Acest fapt mi-a amintit de o povestioară de care am dat zilele acestea despre un preot care asculta spovezi în biserica din parohia lui. În timpul acest spovezi, a văzut la rând un oficial al guvernului. A ieșit din confesional și s-a dus la el pentru al invita să intre înainte celorlalți. Însă această persoană i-a răspuns că E în regulă părinte. Ceilalți au venit înaintea mea. Când sunt în afara biroului meu sunt o persoană normală.
Ceea ce a făcut acest oficial guvernamental e cu adevărat motivațional. Sper și mă rog ca și alți asemenea lui să îi urmeze exemplul fiindcă sunt mulți dintre ei care încă abuzează de poziția lor prin a cere tratament preferențial sau VIP după cum se mai spune. Mă întreb, și poate și dumneavoastră vă întrebați, de ce îi mai numim oare pe aceste persoane slujitori publici. Spre diferență de Isus, Domnul și Mântuitorul nostru, care a venit nu ca să fie slujit ci ca să slujească și să își dea viața ca răscumpărare pentru mulți (Mt 20, 28).
Unul din aspectele sărbătorii de astăzi cu care unii oameni au o problemă deosebită e tocmai acesta, De ce pruncul Isus, care nu se afla în starea de a spune da sau nu, a fost inițiat în religia iudaică fără consimțământul său? Acest lucru reprezintă o problemă doar pentru cei care pun sub semnul întrebării valorile botezului copiilor. Unii creștini de astăzi simt că botezul nu are nici o valoare până în momentul în care copilul atinge vârsta rațiunii și abia apoi poate decide pentru el însuși. Însă acesta nu e exemplul pe care ni-l oferă Maria și Iosif astăzi. Problema asupra valorilor botezului copiilor este o problemă ce ține de nașterea în afara individualismului exagerat al societății moderne. În era biblică, oameni vedeau întreaga familie ca o entitate. Problema ca soțul, soția și copii să aparțină diferitelor religii era de neconceput fiindcă religia juca un rol fundamental în unitatea familiei. Astfel auzim în Faptele Apostolilor că în momentul în care un anumit bărbat și o femeie se convertesc, ei sunt botezați împreună cu toată gospodăria lor (Fap 16,15, 31; 18,18).
Dacă părinți ar trebui să ofere copiilor lor necesitățile fundamentale în viață, în acest caz există oare ceva mai important decât credința persoanei în Dumnezeu? Nici un părinte nu gândește să îi permită copilului lui să decidă dacă să meargă la școală sau nu, dacă să învețe să vorbească în limba maternă sau nu, dacă să fie un cetățean român sau nu. Noi suntem cei care luăm aceste decizii pentru ei, știind foarte bine că în momentul în care vor crește mari, ei vor decide să continue cu cea ce le-am oferit și nu vor abandona. Însă numai un părinte naiv ar refuza să își trimită copilul la școală să învețe limba sau tradițiile în numele respectării libertății copilului de a alege. Tot la fel, părinți au responsabilitatea de a iniția propriii copii în tradițiile credinței. Asta e cea ce vedem în sărbătoarea prezentării pruncului Isus la templul iudaic, de către Maria și Iosif.
Ca și părinți, aveți o datorie și un privilegiu de a vă crește copii într-un asemenea mod în care să crească și să devină cetățeni buni și responsabili precum și copii angajați și dedicați ai lui Dumnezeu. Exemplul lui Iosif și al Mariei, precum și exemplul comunității amish despre care v-am zis la început, ne arată că cel mai bun mod de a realiza aceasta nu e prin a striga și a țipa la ei ci prin a oferi un bun exemplu, prin a le arăta calea cu exemplul propriei noastre vieți.
Ca și creștini, va trebui să învățăm de la exemplul lui Iosif, al Mariei și a lui Isus Cristos, a căror vieți au reflectat și reflectă umilința și supunerea față de lege. Amin
