In 13,21-33.36-38
E demn de milă modul în care ne luptăm pentru diverse funcții, pentru faima și bani care ar putea veni cu ele. Într-un final, atenția greșită va face ca munca să sufere și toți ajung să fie niște pierzători. Acesta este motivul pentru care detestul față de politicieni și politica e detestată de toți, fiindcă acolo puterea e cea care contează cu orice preț, ducând după sine o cultură coruptă și distrusă.
Până și cei apropiați lui Isus au crezut la început că omul pe care îl urmează le va aduce onoare materială și renume ceresc. Ulterior și-au dat seama că acest rege avea să poarte o coroană de spini, să moară de o moarte rușinoasă demnă de un sclav. Abia atunci vor înțelege ei că acest Fiu a fost trimis, de Tatăl, nu pentru a fi slujit ci ca să slujească, iar ei, vor fi adevărați discipoli doar dacă vor face exact la fel.
Conducerea servitorului, este un subiect destul de discutat în aceste zile și totuși, cât de mulți dintre noi înțeleg cu adevărat la ce anume se referă? Suntem înclinați să construim mici împărății în locurile noastre de muncă și cât de greu ne este să mergem când suntem nevoiți să o facem – dovezi clare că propriul nostru sine e cel pe care îl slujim de fapt. Paradoxul crucii este acela că e atât de greu de întrecut; după cum remarcase și cineva, că suntem doar simpli discipoli buni.
