Fap 1,12-14
In 19,25-34
Astăzi, în a doua zi de Rusalii, întreaga Biserică, și noi toți alături de ea, celebrăm sărbătoarea sfintei Fecioare Maria ca Maică a Bisericii sau Mater Ecclesiae. Papa Francisc a instituit această sărbătoare în urmă cu doi an. Însă va trebui să fim atenți la un alt pericol, la acela de a crede că acest titlu al Maicii Bisericii ar fi o invenție modernă sau ceva nou adăugat credinței noastre.
Ba din contră, Maria a fost cunoscută ca Mamă a Bisericii încă din primele zile ale Bisericii, alături de alte titluri precum Theotokos sau Născătoare de Dumnezeu. Maria a avut mereu un loc privilegiat în Biserică dar și printre creștini, și nu puțini sunt cei care caută mijlocirea și ajutorul ei pentru diverse nevoii, iar multe devoțiuni ale ei au ridicat-o și au făcută-o să devină și cea mai populară de-a lungul secolelor.
Însă care este fundamentul scripturistic al acestui titlu Marian și al devoțiunii față de ea ca Mamă a Biserici? E tocmai cel pe care l-am auzit în textul evangheliei de astăzi, în comemorarea acelui moment dinaintea morții lui Isus pe cruce. Maria, mama sa precum și discipolul preaiubit, se aflau la picioarele crucii lui.
Acela a fost momentul în care Isus a încredințat-o lui Ioan, pe propria sa mamă Maria, pentru ai purta de grijă, și în același timp, el l-a încredințat pe Ioan în grija mamei sale Maria. Dacă stăm să ne gândim această dublă încredințare e un pic ciudată, însă dacă înțelegem semnificația acestui eveniment și importanța Mariei pentru noi creștini și pentru Biserică, atunci vom înțelege destul de clar motivul pentru care Domnul a făcut ceea ce a făcut în acea zi pe cruce.
Sfântul apostol Ioan, semnifica și simboliza Biserica, adică ne reprezenta pe noi toți creștini în această nouă relație pe care o avem cu Maria, Mama lui Dumnezeu și Maica Bisericii. La urma urmei, Biserica a fost stabilită de Isus însuși și este a lui prin drept și totul îi aparține lui. Dacă o numim pe Maria, mama lui Dumnezeu atunci e normal ca să îi acordăm și titlul de Mama Bisericii.
O cinstim pe Maria cu acest titlu fiindcă ea este cu adevărat cea mai mare dintre toți, modelul în credința pe care o avem, mai mare decât toți ceilalți sfinți. Credința, dedicarea și angajamentul ei, virtutea și curăția vieții, dedicare spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, sunt cele care ne inspiră atât de mult, și pentru care, timp de multe secole, Biserica i-a acordat atâtea onoruri și ne-a inspirat atât de mult să urmăm exemplul vieții ei bune.
Însă de ce oare trebuie să o ascultăm pe Maria, de ce trebuie să urmăm bunul ei exemplu? Fiindcă ea este mama noastră iubitoare, fiindcă ea este Mama Bisericii, și după cum la Cana în Galileea, și Isus însuși și-a săvârșit prima minune, prin transformarea apei în vin, în urma mijlocirii mamei sale Maria, în numele noului cuplu căsătorit aflat în mare nevoie. Iar Maria, la rândul ei, le spusese servitorilor să facă tot ceea ce le va spune Fiul ei.
Cu alte cuvinte, ceea ce va trebui noi să face, în viețile noastre e tocmai aceasta. Mama noastră iubitoare ne spune și mereu ne-a spus să ascultă de Fiul ei, să îl urmăm și să fim buni creștini în viața noastră de zi cu zi. Întrebarea e, suntem noi capabili să ascultăm de sfaturile mamei și să urmăm exemplul și credința ei? De-a lungul timpului ea a apărut de multe ori, multor oameni, amintindu-le exact același lucru, să se întoarcă la Fiul ei și să se căiască de căile păcătoase.
Astăzi, când o cinstim pe Maria, ca mama noastră iubitoare și mama Bisericii, va trebui să nu uităm să o ascultăm mereu și să urmăm bunul ei exemplu, și să ne dedicăm pe noi înșine în a păși pe calea credinței, dacă nu am făcut-o până acum. Va trebui să continuăm călătoria noastră în credință și să facem ceea ce am fost chemați să facem, să fim martori credincioși ai adevărului, mântuirii și învierii lui Cristos. Amin
