Ex 19,2-6a
Rom 5,6-11
Mt 9,36-10,8
În țara sfântă există două mări: Marea Galilei și Marea Moartă. Ambele mări, care de fapt sunt mai mult lacuri, sunt alimentate de același rău, de răul Iordan. Unul dintre ele este un lac cu apă proaspăt, marea Galilei, plină cu pești și alte forme de viață marină pe când celălalt e extrem de concentrat de sare, apă extrem de sărată, adică Marea Moartă, în care nu poate supraviețui nici un organism viu. Dacă același râu alimentează ambele mării, cum se face că unul este proaspăt și dătător de viață iar celălalt e mort? Răspunsul este că Marea Galilei are un loc prin care dă drumul apei, să meargă mai departe pe când Marea Moartă nu. Cu alte cuvinte, Marea Galilei primește și dă mai departe apa, pe când Marea Moartă doar primește apa și nu dă deloc mai departe decât prin forma de vapori. Asemenea celor două mării, primirea și oferirea sunt cele care ne țin vii și dătători de viață, primirea fără oferire ne face să fim stătuți și morți.
Văzând mulțimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele. Textul evangheliei de astăzi ne prezintă trimiterea apostolilor în misiune, cărora li sa dat autoritatea lui Cristos însuși de a învăța, sfinți și guverna Biserica pe care el o fondase. El i-a învățat pe apostoli că îi trimite în misiune pentru ca ei să poată fi dispuși de a da înapoi ceea ce au primit la rândul lor. Cuvintele lui pentru ei sunt, În dar ați primit în dar să dați. Cu alte cuvinte, ei trebuie să aibă generozitatea misionară, trebuie să se ofere pe sine, timpul lor, slujirea și resursele proprii în slujirea împărăției lui Dumnezeu. Sfântul apostol Paul în acest sens a spus că Ce ai ce nu ai primit?
Fiecare dintre noi, creștini, are o vocație de împlinit și de urmat iar această vocație se datorează misiunii. Misiunea noastră în viață nu e de a deveni faimos, bogat și puternic în lume ci de a răspândi împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ceea ce va trebui noi să facem e să fim deschiși chemării noastre și misiunii noastre în viață. Va trebui să nu închidem ușile. Să fim deschiși acolo unde ne cheamă Dumnezeu. Să nu spunem, Asta e pentru mâine. De asemenea, mai înseamnă să nu amânăm chemarea noastră. Iar asta fiindcă ucenicia este pentru fiecare creștin. Într-adevăr, dacă astăzi am auzi vocea sa, nu trebui să ne împietrim inimile. Ci să trăim vocațiile noastre respective în viață. Să trăim răbdarea noastră, să perseverăm în credință, să ne angajăm lui Dumnezeu și familiei.
Am dat zilele acestea de o poveste despre un băiat tânăr pe nume Anton care a decis să devină sfânt. Și-a părăsit familia, și-a vândut tot ce avea și a dat bani săracilor. Apoi s-a dus în deșert, a trăit într-o peșteră și a spus, În această peșteră întunecată nimeni nu va putea să mă distragă. Voi fi singur cu Dumnezeu și tot ce va trebui să fac e să mă rog. După câteva luni, Dumnezeu i-a spus, Mergi în orașul tău și stai cu cizmarul orașului timp de câteva zile. Emeritul sfânt a fost uimit de porunca lui Dumnezeu, însă a făcut întocmai, s-a dus și a stat câteva zile cu cizmarul orașului.
Când s-a întors, Dumnezeu l-a întrebat, Cum era cizmarul? Anton a răspuns, Era un om simplu. Avea o soție care urma să îi mai nască un copil. Se iubesc reciproc foarte mult. Sunt buni. Cred cu tărie în tine iar cizmarului îi place mult să spună glume. Atunci Dumnezeu i-a spus, Anton, ești un sfânt mare însă cizmarul și soția lui sunt și ei sfinți mari.
Noi, episcopi, preoți, călugări nu sunt mai mari decât cei care nu sunt. Oameni laici, căsătoriți și singuri, sunt la fel de mari fiindcă ei trăiesc vocațiile lor respective în viață.
De asemenea, a fi creștin, este de fapt, o viață de primire, dăruire conștientă de la Dumnezeu. Din păcate, adesea acordăm mai multă atenție primirii decât oferirii. Ca și copii ai lui Dumnezeu primim darul credinței, primim Cuvântul lui Dumnezeu, primim iertarea, primim sacramentele, și primim o viață nouă în Duhul. Însă încheiem acest cerc al harului lui Dumnezeu abia atunci când mergem și împărtășim toate aceste binecuvântări cu cei care nu le au încă. Dacă nu reușim să facem acestea atunci vom deveni asemenea Mării Moarte, stătută și moartă, fiindcă ea doar primește și nu oferă nimic.
Domnul nostru Isus Cristos ne invită să fim lucrători în secerișul său pentru a aduna recolta proclamând tuturor că, Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Amin.
