Fap 1,12-14;
1Pt 4,13-16;
In 17,1-11a
Rugăciunea lui Isus
Glorie, este cuvântul cheie în puternica și sublima rugăciune a lui Isus de astăzi, din cea de-a șaptea Duminică din Timpul Pascal, făcută în numele bisericii sale, în numele discipolilor săi, prezenți și viitori, adresată fiind Tatălui, pentru ca Tatăl să termine ceea ce începuse în el. Încă din secolul al XVI-lea, această rugăciune a fost numită Rugăciunea Marelui Preot, fiindcă ea vorbește despre Isus ca despre un preot ce e gata să ofere un sacrificiu. În cazul său, desigur, sacrificiul pe care Isus îl oferă este propria sa viață. În această rugăciune, Isus vorbește direct Tatălui său ceresc în prezența apostolilor, oferindu-le astfel în mod intenționat o scurtă privire asupra relației sale cu Tatăl.
În textul evangheliei de astăzi, Isus menționează cuvântul Glorie de șase ori. El îi cere lui Dumnezeu Tatăl să îi de-a glorie pentru ca și el să îi poată da, la rândul lui. Cu alte cuvinte, Isus ne îndeamnă să dăm glorie Tatălui după cum a făcut și el.
Însă cum putem da glorie lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții noastre? Un istoric răspunde: Ca să găsești gloria mai întâi trebuie să mori! Desigur că Isus a făcut deja asta pentru noi. Iar un exemplu concret este fostul președinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln. El a avut dușmani de-a lungul vieții sale, în special în timpul președinției sale. Însă chiar și cei care îl criticau au văzut într-un final măreția lui, când acesta a fost omorât. Un exemplu este afirmația secretarului său de război Stanton, când acesta privea trupul mort al președintelui cu lacrimi în ochi, spunând: Aici se șade cel mai mare conducător pe care l-a avut lumea vreodată.
Lecturile de la aceasta sfântă liturghie, se completează reciproc foarte bine în ceea ce privește perspectiva pe care ne-o oferă asupra relației noastre cu Dumnezeu și asupra apostolatului nostru ca și creștini. Un mare autor spiritual, într-o carte de a sa, ne-a oferit trei calități prin care putem acorda glorie lui Dumnezeu în viețile noastre zilnice fără a muri din punct de vedere fizic. Acestea sunt: rugăciunea, disponibilitatea de a ne duce crucea și încrederea în Dumnezeu.
Prima calitate este rugăciunea. Când noi ne rugăm ne deschidem pe noi înșine lui Dumnezeu și comunicăm constant cu el. Îi permitem lui Dumnezeu să ne transforme. Când ne rugăm, Dumnezeu devine centrul vieților noastre și acceptăm ceea ce contează cu adevărat, și anume: a-l iubi pe Dumnezeu și a accepta iubirea pe care El o are pentru noi. Însă când ne rugăm, să ne amintim ceea ce a spus un preot iezuit, într-o predică de-a sa, și anume: Dacă rugăciunea este greșită, Dumnezeu spune Nu. Dacă timpul este greșit Dumnezeu spune, Ușor. Dacă tu greșești, Dumnezeu spune Crește. Însă dacă cererea din rugăciune este corectă, timpul este bun iar tu ai dreptate, Dumnezeu spune Mergi!
A doua calitate este disponibilitatea de a ne duce crucea. Dacă ne purtăm crucile, îl preamărim pe Isus, arătăm iubirea și devotamentul nostru față de Dumnezeu Tatăl. Când ne purtăm crucile să ne reamintim ce a spus Billy Graham în cartea sa intitulată, Jignirea adusă Crucii, în care spune: Când Isus a spus, Dacă dorești să mă urmezi, trebuie să iei crucea, Isus nu avea în minte o cruce de aur splendidă, sau crucea de pe altar ori cea de pe unele coperți ale Bibliei. Isus avea în minte un loc de execuție.
Cuvântul glorie se referă la splendoare, onoare și puterea ce aparțin lui Dumnezeu. Însă, cum poate moartea umilitoare a lui Cristos de pe cruce și abandonarea de către cei mai apropiați ai săi să dea onoare lui Dumnezeu și să reveleze splendoarea și puterea sa? Cum poate crucea să fie suprema glorie a lui Cristos? În primul rând, ne descoperă o iubire fără limite, o iubire care nu spune: Voi merge până aici și nu mai departe. Cuvintele lui Cristos: Tată, iartă-i, sunt martorele unei iubirii care e mult mai puternică decât păcatul. Învierea, care urmează după cruce, este martora unei iubirii care e mult mai puternică decât moartea însăși. În al doilea rând, crucea este plinătatea misiunii lui Cristos. Ascultarea sa față de Tatăl ceresc, chiar până la moarte, mântuiește întreaga omenire. Am îmbrățișat eu crucea în propria mea viață ca singura cale prin care îl pot urma pe Cristos? Îmbrățișarea crucii este singura cale sigură prin care îl putem iubi pe Cristos și prin care îl putem glorifica pe Tatăl.
A treia calitate este încrederea în Dumnezeu. Această calitate o găsim în special în modul în care îl iubim din toată inima noastră iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine, în fapte de caritate și compasiune față de alți care vorbesc, totodată, despre bunătatea infinită a lui Dumnezeu și de iubirea ocrotitoare pentru fiecare dintre noi. De asemenea, să nu uităm ceea ce a spus un preot verbit într-o predică de-a sa: Nu-ți pierde vremea așteptând și tânjind după mari oportunității care s-ar putea să nu apară niciodată. Însă tratați cu grijă și plini de încredere micile lucruri care mereu au nevoie de atenția noastră.
Mark Hatfield, un politician american, vorbea odată despre turul Sfintei Maici Tereza, la Calcutta și de vizita ei la Casa Muribunzilor, după cum era numită, în care copii bolnavi erau îngrijiți în ultimele lor zile de viață, și a dispensarului, în care săracii stăteau înșiruiți cu sutele pentru a primi îngrijiri medicale. Privind-o pe Maica Tereza cum îi slujea pe acești oameni, cum îi hrănea și cum îi îngrijea pe cei lăsați de alți să moară, Hatfield a fost copleșit de această mulțime de oameni suferinzi de care aveau parte zilnic ea și toate ajutoarele sale. Așa că a întrebat-o pe Maica Tereza: Cum poți suporta greutatea fără să fii strivită de ea?. Maica Tereza a replicat că Dragul meu senator, eu nu sunt chemată să fiu încununată de succee ci sunt chemată încredere completă.
Voi încheia cu cuvintele preotului Gene Bacareza, din cartea sa Jurnalul Bibliei care spune că Prin rugăciune, îndurând greutățile de dragul evangheliei și prin iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, să îi dăm glorie lui Dumnezeu Tatăl. Amin
