Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile) (C)

Fap 2,1-11
Rom 8,8-17
In 14,15-16.23b-26

Într-o zi un băiețel s-a dus până la piață, cu bicicleta sa, pentru a cumpăra ceva. Însă, când a ajuns la piață a văzut că nu are nici un loc unde să își lase bicicleta. Așa că s-a dus la o biserică din apropiere și l-a întrebat pe preotul de acolo dacă își poate lăsa bicicleta acolo. Preotul i-a dat voie imediat, fără nici o ezitare.

E în siguranță aici, părinte? l-a întrebat băiețelul pe preot, cu multă îngrijorare că cineva i-ar putea-o fura.

Desigur, i-a răspuns preotul. Duhul Sfânt îți va supraveghea bicicleta. Însă mai întâi hai să mergem în biserică ca să ne rugăm.

Au îngenuncheat împreună, după care și-au făcut semnul sfintei crucii, iar apoi băiețelul a spus, În numele Tatălui și al Fiului. Amin

Preotul l-a întrerupt imediat pe băiețel și i-a spus, fiule ai uitat ultima parte, și a Duhului Sfânt!

Însă băiețelul i-a răspuns Nu trebuie să îl deranjăm pe Duhul Sfânt, fiindcă el îmi păzește bicicleta.

Duhul Sfânt, nu are grijă numai de biciclete, ci el are grijă,  supraveghează pe toți, asupra discipolilor, dar mai ales asupra noastră a tuturor, pe noi toți, pe care Cristos i-a lăsat în urmă pentru a se putea întoarce la Tatăl. În cadrul ultimei sale cine, Isus le-a spus apostolilor săi că le va trimite un dar din partea Tatălui, cel mai mare dar dintre toate, îl va trimite pe Duhul Sfânt.

Biblia ne spune că la 50 de zile după ieșirea din sclavia Egiptului, Moise a primit cele zece porunci de la Yahweh pe muntele Sinai. Yahweh l-ea prezentat oamenilor săi poruncile și legile sale iar oameni aui jurat credință deplină față de tot ceea ce Yahweh aștepta de la ei. Noi creștini, celebrăm sărbătoarea Rusaliilor la cincizeci de zile după învierea lui Isus. Este o sărbătoare a Duhului Sfânt dar mai ales este ziua de naștere a Bisericii, pentru faptul că Isus l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra discipolilor, pentru a-i întări și pentru a le da puterea necesară de a trăi cuvântul său. Acesta este motivul pentru care astăzi celebrăm solemnitatea Rusaliilor sau a darului și a venirii Duhului Sfânt, ca dar de la Domnul Înviat. Cuvântul Pentecost, tradus din grecește înseamnă 50 de zile, adică a cincizecia zi de la Paște sau de la Învierea lui Isus Cristos din morți.

De fapt, Duhul Sfânt deja fusese dat discipolilor în momentul în care Isus le apăruse imediat după înviere. Când a suflat asupra lor pe Duhul Sfânt după care a spus, Primiți pe Duhul Sfânt….nu vă fie frică. Însă ei tot au rămas triști și tot le mai era frică că ceea ce se întâmplase cu Cristos ar putea să li se întâmple și lor. Abia după cincizeci de zile apostoli au realizat că Duhul Sfânt, într-adevăr a coborât asupra lor, moment în care au și prins curaj.

Cu toți l-am primit pe Duhul Sfânt, în cadrul botezului nostru, dar mai ales a sacramentului mirului. Însă, de ce oare nu ne-a schimbat el încă viețile, după cum le schimbase la apostoli? De ce, de cele mai multe ori ne comportăm asemenea păgânilor dacă nu chiar mai rău, ne comportăm ca și cum nu l-am fi primit niciodată pe Duhul Sfânt? Cred că, din cauza faptului, că Duhul Sfânt ne inspiră și ne ajută să facem lucruri bune, însă, pe termen lung, ține de noi dacă acceptăm sau ignorăm sau respingem ajutorul său.

Cine este Duhul Sfânt? Știm cu toți că Duhul Sfânt este a treia persoană a preasfintei Treimi. El este iubirea Tatălui și a Fiului, prezentă în Dumnezeu Tatăl și în Dumnezeu Fiul din toată veșnicia. Ori de câte ori dorim să îl descriem, de cele mai multe ori întâmpinăm dificultăți iar asta din cauza faptului că nu îl putem vedea. Cuvântul original, grecesc prin care putem exprima această idee e de respirație, vând sau spirit. Înainte de a fi fost creată lumea, un vânt puternic a suflat peste ape. În acel moment nu exista deloc viață pe pământ, iar pământul era acoperit de prezența lui Dumnezeu. Cu toate că noi nu îl putem vedea pe Duhul Sfânt, suntem conștienți că el lucrează necontenit în viețile noastre. Nu putem vedea vântul și nu știm de unde vine și încotro merge însă vedem efectele sale, frunzele din copaci cum sunt purtate de vânt, copaci cum sunt îndoiți de furia lui, vântul dă viteză și pune în mișcare unele vase, corăbii, de pe mare dar mai ales produce sunete când suflă printr-un instrument muzical.

Anul 1998, al doilea an de pregătire pentru marele jubileu al anului 2000, a fost dedicat în mod deosebit Duhului Sfânt și prezenței sale sfințitoare în mijlocul comunității de discipoli, în mijlocul nostru al tuturor. Scopul, punctul principal al scrisorii apostolice al papei Ioan Paul al II-lea, Tertio Millennio Adveniente este cel al unei reînnoite aprecieri al prezenței și al activității Duhului Sfânt care acționează în interiorul Bisericii, atât prin sacramente cât și prin diferite carisme, roluri, slujiri ori ministere, pe care el le inspiră pentru binele poporului său.

Cineva povestea la un moment dat că a făcut cunoștință pentru prima oară, cu Duhul Sfânt în momentul în care părinți lui l-au învățat să facă semnul sfintei crucii, În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Însă, povestea acesta, că părinți lui s-au supărat foarte tare fiindcă el făcuse semnul sfintei crucii cu mâna stângă, din moment ce era stângaci, s-au supărat pentru că nu era corect și nici obișnuit. Însă se poate. Se poate face cu mâna stângă dacă ești stângaci. Nu e nimic rău în asta. Apoi, după câțiva ani, când a crescut mai mare, el deja făcuse cunoștință cu persoanele preasfintei Treimi, în special cu Duhul Sfânt. Însă, cu trecerea anilor a uitat de Duhul Sfânt, amintindu-și mereu doar de Tatăl și de Fiul. Și totuși, Duhul sfânt a avut un rol important în viața lui. Duhul Sfânt are un rol important în viața noastră, a tuturor, a fiecăruia dintre noi.

Iar asta fiindcă el e cel care ne conduce de la starea de păcat în care ne aflăm la pocăință, el ne ajută să intrăm în rândurile celor care au fost iertați. El este cel care ne luminează ca să putem fi martori ai adevărului Evangheliei. El este cel care transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Cristos. El este conștiința noastră și multe altele.

Însă, în cadrul rugăciunilor noastre, Duhul Sfânt ar trebui să fie mereu prezent, ar trebui să îi cerem mereu ajutorul. Cu siguranță cu toți uităm de Duhul Sfânt, mai ales în rugăciunile noastre. De aceea ceea ce va trebui noi să facem de azi înainte, e de a ne asigura că el e mereu prezent, mai ales în rugăciunile personale.

Un mare predicator povestea la un moment dat, că în momentul în care merge să le vorbească unui grup de credincioși din parohia lui, mereu se simțea foarte inspirat. Iar asta fiindcă ei mereu, când începea să le vorbească, începeau să cânte Vino Duhule Sfint. Duhul Sfânt este singurul nostru îndrumător, pe lângă toți ceilalți care sunt și ei inspirați de Duhul Sfânt pentru a ne îndruma. Acesta este motivul pentru care Cristos ni la dat pe Duhul Sfânt în dar, fiindcă cunoștea foarte bine că Duhul Sfânt nu are cum să îl dezamăgească, să eșueze în misiunea sa. Că nu va învăța o altă învățătură decât cea a lui Cristos.

În încheiere vă invit să recităm împreună următoarea rugăciune adresată Duhului Sfânt:

Vino, Duhule Sfinte, umple inimile credincioșilor tăi,

Şi aprinde în ele focul iubirii tale!.

Trimite Duhul Tău și ele vor fi create

Și vei reînnoi fața pământului. Amin