† Duminica a 4-a din Postul Mare
Culoare: violet
Psaltire: IV
Liturghie proprie, Credo,
prefaţă pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)
Ios 5,9a.10-12
Ps 33
2Cor 5,17-21
Lc 15,1-3.11-32
Ant. la intrare Cf. Is 66,10-11
Bucură-te, Ierusalime, adunaţi-vă, toţi cei care-l iubiţi bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, cei care aţi fost întristaţi, ca să tresăltaţi şi să vă îndestulaţi din belşugul mângâierilor sale.
Rugăciunea Zilei
LECTURA I
Poporul lui Dumnezeu, intrând în ţara făgăduită, sărbătoreşte Paştele.
Citire din cartea lui Iosue 5,9a.10-12
În zilele acelea, Dumnezeu i-a spus lui Iosue: “Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului”. 10 Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra la Ghilgal. Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului. 11 În ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării azime şi spice prăjite: chiar în ziua aceea. 12 Mana a încetat în ziua următoare Paştelui când au mâncat din roadele ţării; fiii lui Israel nu au mai avut mană. Au mâncat din produsele ţării Canaanului în anul acela.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.
6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.
LECTURA II
Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17-21
Fraţilor, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 15,18
Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”.
EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 “Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, adunați acum în rugăciune în numele Domnului să îi aducem cinstea și preamărirea care numai lui i se cuvine, glorificându-l împreună, și lăudând numele său spunând împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru papa Francisc, ca Dumnezeu să îi de-a harul și binecuvântarea de care are nevoie pentru a-și duce la îndeplinire misiunea de păstor al turmei lui Cristos. R.
- Ne rugăm pentru toate familiile din comunitatea noastră, ca ei să fie uniți în armonie în locuințele lor. R.
- Ne rugăm pentru imigranți, ca Domnul să îi binecuvânteze și să le acorde tot ceea ce au nevoie. R.
- Ne rugăm ca noi să respectăm mereu demnitatea și sacralitatea vieții umane încă din momentul zămislirii ei. R.
- Ne rugăm pentru toți cei bolnavi, ca Domnul să le ofere sănătatea mult dorită. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca Domnul să le ofere odihna veșnică. R.
Doamne Dumnezeul nostru, te rugăm să ne acorzi aceste rugăciuni ale noastre făcute și prin mijlocirea Mariei, mama noastră. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Cf. Ps 121,3-4
Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită. Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului, ca să laude numele tău, Doamne!
După Împărtășanie
Dumnezeule, care-l luminezi pe tot omul ce vine în această lume, luminează-ne, te rugăm, inimile, cu strălucirea harului tău, ca să cugetămpururi la cele vrednice de tine şi plăcutemaiestăţii tale şi să te putem iubi cu sinceritate. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 4-a din Postul Mare (C) – 3
Ios 5,9a.10-12
2Cor 5,17-21
Lc 15,1-3.11-32
În vestitul Film Karate Kid, Mr. Miyage îl întreabă pe Daniel dacă are un motiv bun pentru care dorește să învețe karate.
Daniel îi răspunde, Răzbunarea este un motiv destul de bun? Mr. Miyage îi răspunde: Oricine caută răzbunarea ar trebui să sape două morminte: unul pentru dușmanul lui și unul pentru el însuși.
În textul evangheliei de astăzi, am văzut cum Isus ne spune o parabolă despre un tată iertător care avea doi fii, unul rătăcitor și unul care se credea drept și corect. Această parabolă este foarte cunoscută sub numele de parabola fiului risipitor.
Adolf Jülicher, un mare exeget german a numit această parabolă a fiului risipitor ca o evanghelie din evanghelie. Iar asta fiindcă, ea ne vorbește foarte multe despre vestea cea bună a iertării lui Dumnezeu.
Parabola Fiului risipitor, după cum mai este numită, mai are și o altă denumire, adică: Parabola celor doi fii. Însă unii exegeți sunt de părere că numele de parabola fiului risipitor este un pic eronată fiindcă chiar dacă acest fiu rătăcitor și risipitor este figura principală a parabolei, de fapt Tatăl și fiul cel mai mare, sunt personajele principale. Unii scolastici biblici ar prefera mai degrabă ca titlu al acestei parabole cea de Parabola Tatălui rispitor fiindcă Tatăl este cel care risipește iubirea sa, o răspândește din belșug și este nespus de milostiv și iertător, mai ales față de cel mai mic fiul al său. Alți ar prefera ca titlu, Parabola Fiului Pierdut, fiindcă fiul cel mai mare era deja pe propria sa cale, spre diferență de tatăl, de a-și trata fratele ca un frate înstrăinat. Unii preferă titlul de Parabola Fiului rătăcitor, din cauza că atitudinea fiului mai mare față de fratele său mai mic este cea care e importantă.
Bazându-ne pe semnificația cuvântului risipitor din dicționar aflăm că el înseamnă o persoană care extrem de generoasă și debordantă. Iar dacă stăm să ne gândim puțin ne vom da seama că toate cele trei figuri din parabolă erau risipitoare în propriul lor mod. De ce? Fiindcă fiul cel mai tânăr era plin de 
păcat, vicii și de nerecunoștință. Tatăl este și el numit risipitor fiindcă el era plin de milostivire, iertare dar mai ales nespus de generos în milostivire și iertare. Fiul cel mai mare este numit risipitor fiindcă el era mereu ocupat cu munca și cu datoriile și obligațiile sale. El credea că prin muncă și prin ascultarea legii cu conștiinciozitate, își va exprima iubirea față de tatăl său. Astfel el își împlinea toate datoriile fără pic de iubire, ci doar cu mânie și ranchiună.
Isus ne spune această parabolă pentru a ne explica de ce relaționează cu păcătoși în modul în care o face deja. Fiindcă acesta este modul în care Tatăl îi tratează și în care el se bucură atunci când ei se întorc înapoi la El. cu alte cuvinte, această evanghelie ne vorbește desper iertare. Uneori când mai sunt la scaunul de spovadă, le mai spun la unii penitenți că atâta timp cât ne pare rău cu adevărat și ne căim cum trebuie de toate păcatele noastre, indiferent de cât de mari sunt, Dumnezeu cu brațele deschise mereu ne va ierta și ne va accepta.
Cercetători de la Universitatea din Nebraska în Statele Unite au descoperit că o persoană căruia îi este mereu frică și este mereu supărată și nervoasă are șanse mult mai mari să aibă parte de dureri de cap, astm, artrite, boli de inimă, ulcere și multe alte boli grave. Până și mulți alți experți medicali spun că 90% din bolile noastre nu sunt provocate de fizicul nostru ci de partea noastră psihică.
Îmi amintesc de o poveste cu o fetiță care a fost tratată timp de multe luni pentru anemie însă fără nici un succes. Așa că doctorul a decis să o trimită la un Sanatoriu destul de îndepărtat.
Imediat ce a ajuns acolo, a avut parte de o schimbare radicală a bolii ei și a întregii ei stări. Doctorul care o examinase a descoperit că sângele ei acum era complet normal. Doctorul ei de acolo a verificat-o din nou și tot nu îi venea să creadă. Așa că a chemat-o pe fetiță și a întrebat-o: S-a întâmplat ceva ieșit din comun în viața ta de la ultima ta vizită aici?
Da, a recunoscut fetița, dintr-o dată am fost capabilă să iert pe cineva împotriva căruia aveam o ciudă imensă. În momentul în care am reușit să iert am fost complet schimbată în interior.
Să fii supărat pe cineva poate fi un lucru destul de stupid am putea spune, fiindcă cealaltă persoană poate că nici măcar nu e conștientă de asta. Așa că singurul care este și rămâne rănit este nimeni altul decât tu însuți. Iertarea cuiva care te-a făcut să plângi sau care te-a rănit este un lucru extrem de greu de făcut mai ales dacă iertarea vine și cu uitarea lucrurilor pe care persoana le-a făcut împotriva ta. E asemenea acelui moment în care atunci când iertări noi luăm păcatele acelei persoane și le aruncăm în cel mai adânc ocean. Apoi punem un semn la marginea oceanului pe care scriem: Pescuitul interzis. Lăsați-le acolo și nu vă mai întoarceți.
Ceea ce mă surprinde cu adevărat e de fapt cererea fiului mai tânăr pentru partea sa de avere chiar dacă tatăl lui încă era în viață.
În mod legal, un tată putea să își paseze bunurile și proprietatea fiilor săi prin intermediul unui testament sau a unui dar făcut în timpul vieții sale. Conform cărții Deuteronomului (21,17): Fiul cel mai mare să primească două treimi din proprietate în timp ceea ce a rămas, a treia parte să fie împărțită între ceilalți fii. Din moment ce aparent, sunt doar doi fii în această parabolă, fiul cel mai tânăr este cel care de fapt cele o treime din averea tatălui său. Însă, regula era ca donatorul să țină pentru el însuși venitul provenit din acea proprietate până în momentul morții sale. Cu alte cuvinte, beneficiarul primea dreptul de proprietate însă nu și dreptul de a scăpa de ele, de a le vinde și cheltui. Această situație legală este reflectată în parabolă la versetul 31 în care vedem cum fiul cel mai mare se comportă ca și cum el este singurul proprietar, însă din lege e clar că Tatăl e cel care are dreptul de a se folosi de proprietate cum dorește până la moarte. Fiul cel mai tânăr a cerut nu doar dreptul de proprietate ci și dreptul de a face ce vrea cu ea, fiindcă el intenționa să meargă în afara țării pentru a trăi singur și independent.
Din punct de vedere psihologi, vedem cum fiul cel mai tânăr e cel care ia o asemenea inițiativă de a face această cerere în loc să aștepte ca tatăl său să ajungă la această decizie de unul singur. Prin această cerere a părții sale din avere pe când tatăl său încă era viu, el merge contra legii sacre a mediului cultural, din moment ce ceea ce i-a spus el de fapt tatălui său e acea vestită replică pe care o folosesc și tineri de astăzi Abia aștept să mori. În mod normal un tată își blestema copilul, însă nu și acest tată. În schimb el îi împlinește cererea fără să protesteze, totul datorită iubirii sale infinite față de el.
Acesta e motivul pentru care un preot iezuit pe nume John Powell a spus: Dumnezeu ne spune, Vreau să te iubesc. Doar asta…dacă tu alegi să mă iubești, nu te voi opri. Te voi lăsa liber, însă eu mereu te voi iubi. Va fi un timp în viața ta când te vei separa de iubirea mea însă să nu crezi niciodată că tu ai pierdut iubirea mea. Poți doar să refuzi însă niciodată nu poți pierde iubirea mea.
Din punct de vedere teologic, cererea fiului mai tânăr și răspunsul tatălui sunt de o mare însemnătate. Tatăl este o figură alegorică a lui Dumnezeu, pe când fiul cel mai tânăr reprezenta vameși și păcătoși asemenea nouă. atitudinea amândurora revelează faptul că natura păcatului e mereu dorința de independență, un act de egoism și o dorință de a trăi departe de Dumnezeu.
Pentru mine, o iubire adevărată este iertarea. Însă noi putem ierta și în același timp putem primi iubire lui Dumnezeu prin căința de păcate. Doar prin căința de propriile păcate iubirea necondiționată a lui Dumnezeu se va putea realiza pe deplin. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Slujirea reconcilierii.
- Înțelegerea milostivirii infinite a lui Dumnezeu.
- Păcatul discriminării: cine, ce, cum.
- Împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele.
- Postul Mare, reconcilierea și sacramentul pocăinței.
- Dimensiunea personală și comună a sacramentului.
- Paștele și euharistia.
- Mândria dreptății de sine și sărăcia înstrăinării.
- Discuții generale de lecții învățate din evanghelia de astăzi.
Duminica a 4-a din Postul Mare (C) – 3
Ios 5,9a.10-12 2Cor 5,17-21 Lc 15,1-3.11-32 În vestitul Film Karate Kid, Mr. Miyage îl întreabă pe Daniel dacă are un motiv bun pentru care dorește să învețe karate. Daniel îi
Duminica a 4-a din Postul Mare (C) – 2
Această parabolă ne vorbește despre istoria unui tată și a celor doi fii ai săi. Fără a aștepta ca tatăl său să moară, fiul cel mai mic cere partea sa de moștenire, lucru care era considerat ofensator ...
Duminica a 4-a din Postul Mare (C) – 1 (predică pentru copii)
Tot la fel și Dumnezeu, care este Tatăl nostru cel ceresc, este foarte bogat în îndurare, în milostivire, și îl putem asemăna cu lanțul din povestioară, iar milostivirea cu dorința lanțului de a...
