Duminica a 5-a din Postul Mare (C)

Is 43,16-21
Fil 3,8-14
In 8,1-11

Mergi, de acum să nu mai păcătuiești!

Ce contrast am putut vedea între cruzimea cărturarilor și a fariseilor și compasiunea lui Isus din textul evangheliei de astăzi. Farisei și cărturari nu aveau nici un respect față de femeie. Ei erau interesați doar de folosirea ei pentru a-l prinde pe Isus în capcană. Ea era doar un simplu pion în jocul lor de șah. Nu aveau nici un respect pentru faptul că poate că ea nu a inițiat păcatul, poate fusese bărbatul. Însă Isus este plin de compasiune. El o restaurează pe femeie, în două moduri. Îi redă spiritualitatea, prin iertarea ei, și prin a-i spune că nu o condamnă, în timp ce insistă să nu mai păcătuiască, iar apoi îi restaurează societatea prin a-i salva viața. Nimeni nu cunoaște ceea ce Isus a scris pe pământ însă unii oameni bănuiesc că Isus ar fi scris păcatele fariseilor și a cărturarilor. Observați doar că cei mai bătrâni dintre ei au fost cei care au plecat primi. Cel mai bătrân săvârșise cele mai multe păcate, cei care au trăit mai mult au mai multe lucruri pentru care să le pară rău în propria lor viață. Femeia a primit iertarea de la Isus însă și-a primit înapoi și viața.

Priviți doar la ultimele cuvinte pe care Isus le-a adresat femeii, Mergi, de acum să nu mai păcătuiești! (v.11). Cu toate că Isus i-a iertat păcatele el tot se aștepta ca ea să trăiască o viață de har și unire cu Dumnezeu de acum încolo prin a nu mai păcătui. Isus nu a spus că păcatul nu contează fiindcă păcatul chiar contează și ne distruge relația cu Dumnezeu. Ci Isus a spus Mergi, de acum să nu mai păcătuiești! Ori de câte ori primim iertarea lui Isus el se așteaptă  ca noi să trăim ca persoane noi după aceea. Aceasta este atitudinea cu care noi trebuie să venim pentru primirea Sacramentului Reconcilierii. Nu are nici un sens să venim să ne mărturisim păcatele dacă avem intenția clară de a le comite din nou. În slăbiciunea noastră noi am putea comite din nou aceleași păcate însă atunci când venim la spovadă, dacă nu avem în plan să ne schimbăm viețile atunci cu siguranță nu putem spune că ne pare cu adevărat rău de păcatele săvârșite. Un lucru e clar că putem spune cu adevărat că ne pare rău pentru păcatele noastre doar dacă avem o intenție clară de a nu le mai comite din nou.

Dacă am putea privi în sufletele noastre și am vedea daunele pe care păcatele noastre le provoacă sufletului nostru dar și întregii Bisericii atunci cu siguranță am fugi continuu de păcat. Pentru a înțelege mai bine vă voi citi un paragraf dintr-o scrisoare a lui Jacques Fesch trimisă mamei sale înainte ca execuția sa să aibă loc, prin ghilotinare în Franța în ziua de 1 octombrie 1957. Tânărul fusese decapitat pentru uciderea unui ofițer de poliție la scurt timp după ce săvârșise un jaf armat care nu a decurs cum trebuia cu trei ani în urmă adică în ziua de 25 februarie 1954. A avut parte de o adevărată convertire în acea perioadă în care primisese deja condamnarea la moarte iar publicarea scrisorii sale a atins inimile multor oameni, mai ales a multor tineri. Cardinalul Lustiger de Paris a semnat un decret în care dorește ca într-o bună zi să îl vadă pe Jacques Fesch declarat Fericit. Iată o parte a scrisorii acestuia:

Această execuție care te înspăimântă e nimic în comparație cu ceea ce îi așteaptă pe păcătoși în viața de apoi. Nu pentru mine trebuie să plângi ci pentru acei păcătoși care l-au ofensat pe Dumnezeu. Cât despre mine, eu sunt fericit fiindcă Isus mă cheamă la el și că mi-au fost oferite multe haruri. Doar dacă ai putea să simți măcar pentru o clipă dulceața transportului divin de iubire și dacă ai putea să realizezi gravitatea absolută până și a celei mai mici ofense. Dumnezeu trebuie să fie mereu primul, să nu uiți asta. El te cheamă și crede în tine, iar tu ești bogată în iubirea sa. Multe suflete sunt legate de al tău iar tu vei avea o socoteală de dat. Trebuie să mergi la Cristos fără de care nu poți face nimic. Dacă îl cauți atunci îl și vei găsi. Însă trebuie să îl cauți din toată inima ta. Dar mai presus de toate nu căuta propria ta voință ci a lui.

După cum am zis deja, dacă am putea privi în sufletele noastre și dacă am vedea daunele pe care le provoacă păcatul sufletului nostru și întregii Biserici atunci am fugi de săvârșirea păcatelor. Această scrisoare a lui Jacques Fesch ne amintește de oroarea păcatului.

Isus i-a spus femeii să nu mai păcătuiască din nou iar din moment ce păcatul este atât de oribil și îngrozitor noi va trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne asigura că nu vom mai păcătui din nou fiindcă altfel treptat vom cădea din nou în același păcat. Primul pas pe care trebuie să îl facem e să ne ocupăm de acel loc în care toate păcatele încep, mintea naostră. Printre Americani Nativi, există o poveste despre un tată care spusese că au existat doi lupi care se luptă mereu în el, unul rău și unul era bun. Fiul său l-a întrebat care din lupi câștigă și pe care din cei doi îi hrănește cel mai des. Păcatul mereu începe în mintea noastră. Va trebui să ne umplem mințile cu ceea ce e bun în loc să îl umplem ca de obicei cu prostii și nimicuri. Mass media în toate formele ei, în televiziune și în multe alte moduri, e cea care ne umple mințile cu lucruri rele ce ne conduc la păcat. Păcatul începe în minte, de acolo el pleacă și devine acțiune, de acolo pleacă mai departe și devine un stil de viață, iar apoi ne afectează întreaga veșnicie. Isus a spus să nu mai păcătuim. De aceea va trebui să începem să ne hrănim mințile cu ceea ce este bun în loc să îl umplem cu prostii și nimicuri. În cea de-a doua lectură de astăzi, apostolul Paul ne spune că el s-a umplut numai cu Isus și că a înlăturat tot ceea ce era rău din viața sa.

De acum consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos ⁹ şi să mă aflu în el, fără a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care vine din credinţa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credinţă. ¹⁰ Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi comuniunea cu pătimirile sale (Fil 3,8-10).

Tot în aceiași scrisoare către Filipeni apostolul Paul a spus că Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus (Fil 2,5). Însă într-o altă scrisoare din Noul Testament putem citi: Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi la cele de sus şi nu la cele de pe pământ (Col 3,1-2).

Printre Americani Nativi, există o poveste despre un tată care spusese că au existat doi lupi care se luptă mereu în el, unul rău și unul era bun. Fiul său l-a întrebat care din lupi câștigă și pe care din cei doi îi hrănește cel mai des. Isus a spus Mergi, de acum să nu mai păcătuiești! (v.11). Amin