Epifania Domnului

Is 60,1-6
Ef 3,2-3a.5-6
Mt 2,1-12

Am citit zilele acestea o poveste despre niște elevi de liceu care au pus în scenă o scenetă de Crăciun, scenetă scrisă de ei înșiși. În seara din ajunul zilei în care urmau să joace acea scenetă, elevi au realizat dintr-o dată, brusc, că au uitat complet de cei trei regi, magi, în povestea lor. Directorul scenetei a venit imediat cu următoarea soluție. El avea să sune trei persoane la întâmplare și îi va întreba dacă vor să joace rolurile celor trei regi. Tot ceea ce aveau ei de făcut era tocmai aceasta, să aducă cu ei niște daruri care să aibă o semnificație specială pentru ei, iar apoi să explice, cu propriile lor cuvinte, de ce au ales acele daruri.

Primul dintre cei trei regi era un tată în vârstă de 50 de ani a cinci copii. El lucra pentru primăria din oraș. Acesta a adus cu sine o pereche de cârje și a explicat. În urmă cu câțiva ani, am fost prima mașină dintr-o coliziune în lanț de mașini. Am petrecut, după acel accident mare, multe luni de zile în spital cu numeroase oase rupte. Nimeni nu era sigur dacă voi reuși să umblu din nou. Însă am încercat și am încercat și am folosit aceste cârje timp de câteva săptămâni. În tot acel timp întreaga mea atitudine s-a schimbat. Am devenit mai fericit și mai recunoscător pentru toate succesele zilnice, oricât de mici și nesemnificative erau. Am învățat să nu i-au, să nu primesc nimic pe degeaba. Am adus aceste cârje ca simbol al recunoștinței mele persoanele față de Dumnezeu.

Al doilea rege, din cei trei magi era de fapt o regină, o mamă a doi copii. Ea a adus cu sine o pungă de pampers și câteva hăinuțe de copilași. După care a explicat. Am fost nespus de fericită și plină de succes ca artist grafic. După care m-am căsătorit iar succesul s-a dus deodată din viața mea. Soțul meu nu dorea ca eu să mai lucrez. Tot ceea ce dorea era ca eu să stau mereu acasă și să am grijă de casă. Imediat după a început să vină și copii care aveau nevoie de mine. Însă după ce au crescut, M-am simțit din nou pierdută… până în momentul în care am început să îmi pun talentele la treabă în cursuri de artă clasică creativă, pentru copii. Am adus cu mine această pungă cu pampers pentru a vă arăta că cei micuți, copilași au fost cei care au dat un sens nou vieții mele. Am simțit că prin munca și ajutorul dat lor în lumea lor micuță, ajut de fapt întreaga familie a omenirii.

Al treilea rege, era de fapt un adolescent. Tot ceea ce a adus el a fost o bucată albă de hârtie. El a întins-o înaintea pruncului Isus din iesle după care a început să se explice. Nu eram sigur dacă să vin sau nu aici…mâinile mele erau goale. Nu am nimic să ofer. În inima mea tânjesc după succes și după un țel, semnificație în viață. Sunt plin de dubii, și cu multe întrebări și neliniște. Viitorul meu arată încețoșat și neclar. Așez această foaie albă de hârtie înaintea ta, copile din iesle și te rog să mi aduci un răspuns la unele dintre aceste probleme ale mele. Mă simt gol pe interior, însă inima mea este deschisă și receptivă.

Astăzi, celebrăm sărbătoarea magilor sau epifania. Sau după cum mai este denumită Sărbătoarea celor trei regi. Este numită epifanie fiindcă Isus s-a revelat lor și nu doar evreilor, poporului ales al lui Dumnezeu, ci și păgânilor care l-au vizitat. Cuvântul epifania provine din termenul grecesc, epiphanein care tradus înseamnă manifestare. Cu alte cuvinte, epifania este prima și cea mai importantă sărbătoare a revelării lui Dumnezeu, a lui Isus Cristos, cuvântul întrupat, făcut trup, lumii. Isus este Mântuitorul, nu doar al Israeliților, al poporului ales, ci al nouă tuturor. Iar în acest sens, Sunt sigur că Magi reprezintă toate tipurile de popoare din lume.

În textul evangheliei de astăzi, evanghelie, care, din câte a-ți observat, este o relatare foarte frumoasă luată din Evanghelia după Matei, am auzit  modul în care Dumnezeu i-a ghidat pe cei trei magi, spre pruncul Isus, i-a ghidat cu ajutorul unei stele. Cât de frumos ar dacă fiecare dintre noi am avea o stea pe care să o urmăm mereu spre direcția corectă. Ei bine, un mare predicator a afirmat în cartea sa intitulată Un gând pentru astăzi, că cu toți avem o stea pe care trebuie să o urmăm. Însă de data aceasta, aceste stele nu urmează calea cerului, nu se mișcă pe cer. Stelele noastre de astăzi sunt aici pe pământ cu noi.

Stelele noastre sunt oameni, locurile, și lucrurile care ne arată calea, care ne inspiră, care ne atrage.

Uneori oameni pot fi stelele noastre. În zilele de astăzi, îi numim pe cântăreți vestiți sau pe sportivi sau actori, cu numele de stele. Tineri fac adevărați eroi din aceste stele. Tineri, le imită modul de a vorbi, hainele și idealurile. În același mod,  noi urmăm anumiți eroi ai credinței pe care îi numim sfinți. Le preluăm numele, și încercăm pe cât de mult ne este cu putință să le urmăm exemplele. Ei sunt stele noastre ce ne ghidează la Isus și la Dumnezeu.

Uneori, un exemplu bun poate fi o stea. Un exemplu bun ce are abilitatea de a ne scoate, de a ne atrage. O idee bună poate fi o stea. Probabil o luăm din ceva ce auzim sau ce citim. Uneori boala și durerea pot fi stele, ne pot face nefolositori timp de o vreme și ne oferă totodată timp de gândire.

Biblia este de asemenea o stea. Până și regele Irod le-a adus la cunoștință, acestor trei magi, Biblia, ceea ce scria acolo. Biblia este un ghid excelent pentru cei care îl caută pe Isus,  însă conform unui alt predicator, în cartea lui de omilii, Din primăvară spre viață, Biblia nu este de ajuns, pentru că avem nevoie de oameni, de persoane care să ne-o explice. Mulți merg cu Bibliile astăzi, în mână. Însă se spune că mulți sunt cei care o folosesc nu pentru a ne conduce spre adevăratul înțeles al cuvintelor lui Isus, ci pentru a ne convinge, pentru a ne atrage spre propria lor interpretare. Isus nu ne-a dat Noul Testament. A fost comunitatea creștină cea care a acceptat cuvântul său și a transmis părți din acesta prin intermediul Bibliei. Fără comunitatea creștină, nu am fi avut evanghelii astăzi. Noi tot avem nevoie de ajutorul Bisericii pentru a-l înțelege.

Însă, mai presus de toate Isus Cristos este steaua noastră călăuzitoare spre Dumnezeu. El este calea noastră, adevărul nostru și viața noastră.

Însă, mai există și ceea ce numim, a urma steaua greșită. Facem aceasta când privim în jos și nu în sus. Probabil că voi reuși să explic aceasta cu un mic exemplu. Într-o noapte destul de clară, putem observa stelele care se reflectă în apă. Indiferent de cât de murdară este, vedem stele acolo jos. Din moment ce este destul de ușor să ajungi jos decât sus, mulți oameni se întind în jos, în acea apă, chiar dacă e murdară pentru stele lor, adesea află că acelea nu erau niște stele adevărate.  Oameni care au privit spre stelele care sunt jos și nu sus, sunt acele persoane ale căror stele în viață sunt, bani, sexul, băutura, puterea, popularitatea, personalitatea, compania rea sau asociațiile rele. Ei urmează aceste stele și cel mai adesea sfârșesc într-o mlaștină în care se află reflecția stelelor, însă nu a unor stelele reale.

În încheiere vă invit să privim în sus și nu în jos după stelele noastre. Fiindcă abia atunci, vom câștiga și vom avea stele în ochi noștri asemenea stelelor ce se pot observa în ochi oameni fericit surprinși. Amin