Epifania Domnului – 5

Is 60,1-6

Ef 3,2-3a.5-6

Mt 2,1-12

Ne-am adunat astăzi, pentru a celebra Sărbătoarea Epifaniei, sau altfel numită, Sărbătoarea celor trei regi pe care o sărbătorim în fiecare an pe 6 ianuarie.  La un moment dat, înainte de începerea unei sfinte Liturghii cineva spusese că Acum nu mai sunt trei regi ci numai doi. De ce? l-a întrebat cineva. Fiindcă regele nostru este mort a răspuns acest om. De fapt el făcea referință la regele nostru care a murit anul trecut.

Conform unei ediții din anul 1929 a unui Dicționar Catolic, cuvântul Epifanie își are originea în cuvântul grecesc epiphaino. Epi tradus înseamnă deasupra iar phaino înseamnă arată. Iar dacă le combinăm, aceste cuvinte înseamnă a arăta de deasupra sau a revela sau a face cunoscut. Aceste perspective îndelungate din primele zile ale lui Israel ce au ajuns până la noi, până la creștinismul modern din ziua de astăzi, ne spun că Dumnezeu nu e deloc departe de noi, că Dumnezeu este implicat activ. Că că lui Dumnezeu îi pasă, se preocupă, refuză să fie izolat de noi. Un Dumnezeu care se proclamă pe sine însuși tuturor, el este un Dumnezeu al tuturor și pentru toți. Dumnezeu refuză să fie izolat. Această sărbătoare care de obicei e celebrată în ziua de 6 ianuarie comemorează manifestarea gloriei lui Cristos care s-a revelat și popoarelor în persoana magilor.

Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre magi sosiți din est care au urmat o stea până când aceasta s-a oprit asupra locului în care se afla pruncul Isus și mama sa.  Ei au intrat în casă și au văzut copilul, după care s-au prosternat în fața lui și i-au adus omagii. Ei au oferit daruri, Aur, care era simbolul și darul regilor, tămâie care era oferită numai lui Dumnezeu și smirnă care era folosită doar la îmbălsămarea celor care au murit. Gloria lui Cristos este aceea că el este Mântuitorul lumii a cărui lumină strălucește asupra noastră. Această sărbătoarea, ce își are originea în Biserica încă din secolul 3, s-a răspândit imediat și în cea din vest, unde acum se comemorează în special apariția magilor.

Adesea când vorbim de cei trei oameni înțelepți veniți de departe, ei mai sunt denumiți și cu numele de magi. Acest cuvânt este singularul unui alt cuvânt tangus care este un termen ce se folosește pentru a arăta pe cineva care deține anumite abilități ori cunoștințe și putere în științele oculte. Datorită faptului că sfântul evanghelist Matei a menționat faptul că magi au observat steaua, această afirmație e și cea care susține faptul că aceștia aveau cunoștințe bune de astrologie. Un alt factor ce trebuie luat în considerare e că ei au venit din Est. Acest lucru implică faptul că ei au venit din Mesopotamia, casa astrologiei din lumea elenistă.

Un preot verbit, într-una din cărțile sale intitulată Cercetătorul Momentelor (Anul A), a cerut ca să privim la forma stelei care e cea mai des întâlnită în decorațiile de crăciun. În stea observăm două triunghiuri ce se suprapun, una arătând în sus iar cealaltă arătând în jos. Cea care are colțul în sus înseamnă că Dumnezeu a ajuns la omenire iar cea care arată în jos înseamnă faptul că omenirea a ajuns la Dumnezeu. Apoi, observați și triunghiurile mici de pe lateralele stelei, care ne reamintesc că noi va trebui să ne întindem brațele pentru a ajunge la toți și pentru a ne bine-primi unul pe altul. Steaua ar trebui să ne mai amintească că noi va trebui să continuăm să ajunge unul la altul. Dacă tot e o reamintire de ce să nu arătăm această stea pe parcursul întregului an?

Acest mare predicator a continuat să spună că dacă inversăm cuvântul englezesc star care înseamnă stea, iese rats, care tradus înseamnă șobolani. Șobolani sunt acele animale care trăiesc în întuneric și în umbre. Le este extrem de frică de lumină. Problema cu țara noastră de astăzi e faptul că există prea mulți șobolani, ce plănuiesc diverse scheme, căi pentru a obține tot mai mulți bani și putere, folosindu-se de întuneric pentru afacerile lor dubioase. Ei sunt cei care se ospătează din cufere în timp ce oameni mor de foame și de singurătate. Sunt prea mulți șobolani grași, prea mulți politicieni lacomi și pre mulți slujitori publici după cum se spune, în țara noastră. Sunt prea mulți șobolani și în poliție și în armată.

Ați observat cât de multe probleme și necazuri din țara noastră au fost provocate și continuă să fie provocate de oameni care sunt stele sau care visează la o stea pe umeri lor?

Ce trebuie noi să facem acum pentru a celebra această sărbătoare a Epifaniei așa cum trebuie?

În primul rând, va trebui să ne identificăm pe noi înșine cu magi care au călătorit enorm din locul lor natal spre Ierusalim. Și noi ne aflăm într-o călătorie, din această viață spre Împărăția Cerurilor. De aceea ni se amintește că până și în momentele de încercare din viața noastră, în încercări și dificultăți, iubirea lui Dumnezeu se revarsă din belșug. Asemenea unei stele, care este invizibilă pe timp de zi, devine vizibilă și strălucitoare în momentele de întuneric din viața noastră.

În al doilea rând, va trebui să ne adresăm următoarea întrebare: Îmi mai pot aminti un lucru sau dar important care mi-a afectat sau atins viața cu adevărat? Această întrebare a fost adresată de un tată a cinci copii în vârstă de 50 de ani. Iar ca răspuns la ea, el a arătat o pereche de cârje și a explicat, cu mulți ani în urmă, am fost implicat într-un accident pe autostradă. Am petrecut multe luni în spital cu oasele rupte. Nimeni nu mi-a dat speranțe că aș mai umbla vreo dată. Însă am încercat și am încercat și am folosit aceste cârje timp de câteva săptămâni. În tot acest timp întreaga mea atitudine s-a schimbat complet. Am devenit mai fericit și recunoscător, pentru fiecare succes, oricât de mic, din viața mea. Am învățat să nu i-au nimic de-a gata. Am adus aceste cârje ca simbol al recunoștinței mele personale față de Dumnezeu.

Iar ultimul, va trebui să ne rugăm ca și noi să devenim stele pentru ceilalți oameni fiindcă cea mai bună stea pe care o putem oferi suntem noi înșine prin cuvintele și exemplele noastre. În acest sens, și noi putem deveni lumină pentru ei și lampă pe calea lor.

Apoi, cu ceea ce doresc ca voi să plecați acasă sunt cele cinci aspecte ce trebuie mereu să le punem în practică. Primul e sacrificiul. Cristos s-a jertfit pentru păcatele noastre pe muntele Calvar. De aceea va trebuie să avem un simț al jertfei, al sacrificiului mereu. Al doilea e al Recunoștinței. În Cristos găsim constanta recunoștință față de Tatăl. De aceea va trebui și noi să dăm recunoștința cuvenită lui Dumnezeu. Al treilea e cererea. În Cristos găsim o totală dependență și încredere în Dumnezeu. Tot la fel și cu noi, cerem ceea ce avem nevoie și ne rugăm mereu când avem nevoie de ceva. Al patrulea e împăcarea. Cristos a venit pentru a ne împăca cu Dumnezeu. De aceea va trebui să ne împăcăm cu Dumnezeu dar mai ales unul cu altul. Iar ultimul e slujirea. Viața lui Cristos a fost o continuă slujire umilă. În capitolul 13 din evanghelia după Ioan aflăm că acțiunile noastre nu au nici o importanță dacă nu conțin și umilința.

În încheiere vă invit să profităm din plin de această mare oportunitate a începutului de an și să ne revizuim statutul în fața lui Dumnezeu. Suntem noi credincioși lui Dumnezeu sau în facerea de fapte bune? Suntem noi preocupați de mândrie, ca noi să fim ridicați mai presus de Dumnezeu? Există vrun obstacol în calea bogăției noastre ca aceasta să devină una caritabilă? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}