joi, 13 august 2020

Joi din săptămâna a 19-a de peste an

Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m. *; Ioan Berchmans, student

Culoare:    verde (roşu)
Psaltire
:    III

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ez 12,1-12
Ps 77
Mt 18,21-19,1

LECTURA I

Pleacă în exil ziua, în văzul lor!

Citire din cartea profetului Ezechiel 12,1-12
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către mine: „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite: au ochi ca să vadă şi nu văd; au urechi ca să asculte şi nu ascultă, pentru că sunt o casă răzvrătită. 3 Fiul omului, fă-ţi bagajul ca de deportaţi şi pleacă în exil ziua, în văzul lor. Pleacă în exil din locul tău către un alt loc în văzul lor! Poate vor vedea că sunt o casă răzvrătită. 4 Scoate-ţi bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, în văzul lor, iar tu ieşi seara, în văzul lor, aşa cum ies deportaţii! 5 În văzul lor să sapi în zid şi să ieşi prin el! 6 În văzul lor să porţi bagajele pe umăr; să ieşi în amurg şi să-ţi acoperi faţa, ca să nu vezi pământul, pentru că eu te-am pus semn pentru casa lui Israel!” 7 Am făcut aşa cum mi-a fost poruncit: mi-am scos bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, iar seara am săpat în zid cu mâna; le-am scos în amurg, purtându-le pe umerii mei, în văzul lor. 8 Cuvântul Domnului a fost către mine dimineaţa: 9 „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, casa răzvrătită: «Ce faci?» 10 Spune-le: «Profeţia aceasta este pentru principele din Ierusalim şi pentru toată casa lui Israel care este în mijlocul lui». 11 Spune: «Eu sunt un semn pentru voi. Aşa cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: vor merge în deportare, în captivitate. 12 Principele care este în mijlocul lor va purta bagajul pe umăr, în amurg va ieşi; vor săpa în zid ca să iasă, el îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă cu ochii pământul»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 77(78),56-57.58-59.61-62 (R.: cf. 7c)
R.: Iartă, Doamne, fărădelegea poporului tău!

56 Ei îl ispiteau şi se răzvrăteau
împotriva Dumnezeului celui Preaînalt
şi n-au păzit mărturiile lui,
57 s-au îndepărtat de el şi l-au trădat ca şi părinţii lor,
s-au întors într-o parte, ca un arc ce alunecă din mână. R.

58 L-au indignat prin cultul înălţimilor,
cu idolii lor i-au aprins gelozia.
59 A auzit Dumnezeu şi s-a înfuriat
şi l-a respins cu asprime pe Israel. R.

61 A lăsat puterea lui în robie
şi măreţia lui în mâinile asupritorului.
62 A dat poporul său pradă sabiei
şi s-a înfuriat pe moştenirea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                  Ps 118(119),135

(Aleluia)  Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău şi învaţă-mă hotărârile tale!  (Aleluia)

EVANGHELIA

Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-19,1
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”. 19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

Cuvântul Domnului

Joi din săptămâna a 19-a de peste an – 3

Mt 18,21-19,1

Încă câțiva pași și îmi ating scopul. Da, iată-l acolo: porțile cerului. Dar cât de strâmte sunt! Da stai, Domnul ma avertizat deja. Deasupra porții e scris ceva, poate numele meu. Poarta de aur, probabil. Privind mai îndeaproape am citit, Iertare doar atât. Încă un pas și mă voi întâlni cu Petru. Da, îl văd unde stă. L-am și recunoscut. Nu, nimeni altcineva nu are o barbă atât de drăguță și cârlionțată. După ce l-am salutat m-am dus mai departe spre ușă, însă el m-a oprit prin scuturarea mâini în semn de Stop!

De ce sfinte Petre? Am făcut o Spovadă bună înainte de a veni aici, i-am spus eu. Însă el a scuturat capul și a spus, Nu e atât de ușor, băiatul meu. Ai făcut o Spovadă bună, da, însă nu ți-ai iertat încă superiorul, încă nu i-ai iertat pe cei care ți-au făcut viața mizerabilă. Uită-te la numele care e scris pe poartă! Iertare! Însă, sfinte Petre….

Imagini pentru jesus forgivenessNici un sfinte Petre, te rog. Nu i-ai cerut tu lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale în rugăciunea Tatăl nostru, să îți ierte greșelile după cum tu ierți greșelile celor care ți-au greșit ție? Fără iertare nu intri, nu intri deloc! Până și eu a trebuit să îmi învăț lecția. Rabini ne-a învățat că trebuie să iertăm de trei ori. Și am fost foarte generos prin dublarea acestei sume ba chiar prin adăugirea încă unei iertări la socoteală. Însă Domnul nu a fost impresionat de generozitatea mea înșeptită. Ci mi-a spus, de șaptezeci de ori șapte. Nu număra până la 490 iar apoi te oprești fiindcă în limbajul nostru, șaptezeci de ori șapte înseamnă MEREU!

Însă sfinte Petre…. am început eu. Îmi pare rău băiatul meu, fără nici un dar. Domnul îți mai dă încă câteva zile. Mergi înapoi și iartă iar apoi aceste porți vor fi larg deschise pentru tine.

Apoi m-am trezit.

Ce face iertarea atât de dificilă? Mândria noastră? Noțiunea greșită că iertarea este un semn al slăbiciunii și al permisivității, sau al ideii greșite că iertarea e asociată cu cel răul?

Dumnezeu m-a iertat de atâtea ori. Pot eu oare să fac la fel pentru a evita un alt dialog asemănător cu Petru la poarta cerului, numită IERTARE?