Joi din săptămâna a 7-a a Paștelui

joi, 25 mai 2023

Joi din săptămâna a 7-a a Paştelui

Ss. Beda Venerabilul, pr. înv. *; Grigore al VII-lea, pp. *; Maria Magdalena de’Pazzi, fc. *

Culoare:   alb
Psaltire
:   III

Liturghie proprie,
prefaţă pentru Înălţare I sau II

Fap 22,30;23,6-11
Ps 16
In 17,20-26

Ant. la intrare              Evr 4,16

Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim, ca ajutor, harul său, la timpul potrivit, aleluia.

Rugăciunea Zilei

Te rugăm, Doamne, ca Duhul tău să reverse cu putere asupra noastră darurile sale; să ne dea cuget plăcut ţie şi supunere faţă de voinţa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Trebuie să dai mărturie şi la Roma.

Citire din Faptele Apostolilor 22,30; 23,6-11
În zilele acelea, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat Paul de iudei, tribunul l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a pus înaintea lor. 23,6 Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: “Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”. 7 Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei, iar adunarea s-a dezbinat – 8 căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta. 9 S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: “Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?” 10 Fiindcă cearta se înteţea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare, să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă. 11 În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis: “Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)
R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că în tine îmi caut refugiu!
sau:
Aleluia.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: “Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE          In 17,21

(Aleluia) “Toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA

Să fie desăvârşiţi în unire!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,20-26
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: “Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: 23 eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, aşa cum m-ai iubit pe mine. 24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26 Eu le-am revelat numele tău şi-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei”.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, în textul evangheliei de astăzi am văzut cum la ultima sa cină Isus s-a rugat pentru unitatea discipolilor săi. Să spunem și noi acum împreună cu Mântuitorul:

 R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca slujirea papei Francisc să aibă susținerea fiecărei persoane care poartă numele lui Isus în inima lor. R.
  • Ne rugăm pentru dialogul dintre creștini, ca el să aducă mult rod și să ducă cât mai repede la deplina comuniune care poate fi exprimată numai prin jertfa Euharistică la unica masă. R.
  • Ne rugăm și pentru cei închiși din cauza credinței lor, ca asemenea lui Paul, cei cu autoritate să îi trateze cu dreptate. R.
  • Ne rugăm ca noi să fim protectori lucrării lui Dumnezeu, ca parte esențială a vieții creștine. R.
  • Ne rugăm ca curajul sfinților Marcelin și Petru, care au câștigat convertirea la Cristos a executorului lor, să continue să aducă celor care asistă și condamnă la pedeapsa capitală, valoarea și respectul vieții umane. R.
  • Ne rugăm și pentru credincioși noștri răposați, ca bunul Dumnezeu să îi primească cât mai repede în casa sa veșnică. R.

Doamne Dumnezeul nostru, ascultă aceste rugăciuni ale noastre rostite cu sinceritate și din toată inima, și te rugăm să ni le asculți așa cum numai tu știi mai bine. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin

Asupra Darurilor

Dumnezeule milostiv, te rugăm, sfinţeşte aceste daruri şi, primind jertfa spirituală pe care ţi-o aducem, fă din noi ofrandă veşnică, bineplăcută ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtășanie                  In 16,7

Vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, aleluia.

După Împărtășanie

Te rugăm, Doamne, ca tainele pe care le-am primit să ne lumineze prin învăţătura ta şi să ne întărească prin împărtăşirea cu trupul tău, ca să ne învrednicim a ne bucura de darurile Duhului Sfânt. Prin Cristos, Domnul nostru.

Joi din săptămâna a 7-a a Paștelui – 1

In 17,20-26

Rugăciunea lui Isus

În cartea Anecdotele lui Moody scria la un moment dat că există două modalități prin care poți fi unit cu cineva. Prima este aceea în care ești înghețat cu acea persoană, împreună într-un bloc de gheață. Iar a doua este aceea de a fi topit împreună cu acea persoană, asemenea fierului. Prin urmare singurul lucru de care avem nevoie noi creștini este de a fi uniți printr-o iubire frățească.

Textul evangheliei de astăzi ne prezintă încheierea rugăciunii lui Isus, a rugăciunii intitulată în vechime ca cea mai mare rugăciune preoțească. Scopul rugăciunii lui Isus este acela de a mijloci la Tatăl ceresc unitatea tuturor creștinilor. În special în ziua de astăzi, în aceste timpuri, în care foarte adesea vedem și simțim numeroase despărțiri, ruperi între membri familiilor, persoane care nu își mai vorbesc, vrăjmășie printre membri aceleași comunități de credință, disensiuni în societatea civilă și ostilitate între națiuni. Isus sa mai rugat și pentru unitatea membrilor trupului său, pentru biserica peregrină care într-o zi va fi una, după cum el și Tatăl una sunt. Isus a spus ca toți să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi (v.21).  Ca discipoli ai săi și noi va trebui să lucrăm pentru obținerea unității creștinilor, unitate pe care noi astăzi o numim ecumenism. Conciliul al doilea din Vatican s-a preocupat intens de mișcarea ecumenică, eliberând un document special care vorbește despre aceasta problemă intitulat, Decret despre Ecumenism din 1964. În acest document la numărul 7 se spune că Nu există ecumenism adevărat fără convertire interioară. Într-adevăr, dorința de unitate se naște și crește din reînnoirea cugetului, din lepădarea de sine și din revărsarea liberă a iubirii. Trebuie, deci, să cerem de la Duhul dumnezeiesc harul abnegației sincere, al umilinței și blândeții în slujire, al generozității frățești față de semeni.

Imagini pentru jesusPe lângă rugăciune și sfințenia inimii, conciliu ne urgentează să studiem tot ceea ce putem în privința fraților noștri despărțiri, adică doctrina lor, istoria, liturgia, psihologia, fundalul cultural și multe altele. Dar mai ales de a ne întâlni și de a discuta cu ei, dar asta numai în cazul în care suntem destul de competenți să facem acest lucru. Această rugăciune a lui Isus asupra unității tuturor creștinilor continuă să fie o mare grijă, preocupare a sfântului papă Ioan Paul al II-lea. Această mișcare pentru unitatea creștinilor trebuie să aibă la bază, în primul rând, un dialog sincer și respect adevărat unul față de altul. Caută să transforme moștenirea noastră comună cu celelalte comunității creștine, dar și de a da deoparte diferențele care există în ceea ce privește adevărul față de evanghelie. De aceea va trebuie să ne rugăm, în special astăzi pentru continuarea cu succes a acestor eforturi.

Un mare predicator a spus la un moment dat că această unitate va deveni rădăcina perfecțiunii datorită:

Mărturiei autentice. Mult mai mult decât cuvintele și miracolele pe care le vor folosi ei în slujirea evangheliei, însăși viața și persoana discipolilor va deveni mărturia lor. Ei vor trebui să devină, să fie ei înșiși semne ale mesajului pe care îl aduc, că Dumnezeu este unul, mai ales unul în opera de mântuire.

Puterii. Că în ciuda crudelor persecuții din partea imperiului Roman, mai ales a celor din primul secol de mărturie creștină, discipoli lui Cristos au reușit să se încurajeze unul pe altul în menținerea fidelității față de psalmi, imnuri, exortații și fapte mărețe de credință.

Creșterea și construirea, spunea acest predicator, unitatea în gândire, inimă și acțiune aduc pacea și progresul în toate eforturile. Amin

Alte teme de predici sau cateheze
  1. Ecumenismul în viața noastră de zi cu zi.
  2. Moment împreună de rugăciune.
  3. Durerea unui creștinism divizat.
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?