joi, 30 iulie 2020

Joi din săptămâna a 17-a de peste an

Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *

Culoare:    verde (alb)
Psaltire
:    I

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ier 18,1-6
Ps 145
Mt 13,47-53

LECTURA I

Cum este argila în mâinile olarului, aşa sunteţi voi în mâna mea.

Citire din cartea profetului Ieremia 18,1-6
Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul: „Ridică-te şi coboară la casa olarului şi acolo te voi face să auzi cuvântul meu!” 3 Am coborât la casa olarului şi, iată, el făcea o lucrare la roată. 4 Vasul pe care el îl făcea s-a stricat ca lutul în mâna olarului. Dar el a făcut un alt vas aşa cum era plăcut în ochii olarului să facă. 5 Atunci, cuvântul Domnului a fost către mine: 6 Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israel, aşa cum face acest olar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israel!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 145(146),1-2.3-4.5-6ab (R.: 5a)
R.: Fericit este acela care îşi are ajutorul în Dumnezeul lui Iacob!
sau:
Aleluia.

1 Laudă-l, suflete al meu, pe Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

3 Nu vă puneţi încrederea în cei nobili,
în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască!
4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână
şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. R.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor
pe Dumnezeul lui Iacob;
care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!
6ab El a făcut cerul şi pământul,
marea şi toate câte se află în ele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                  cf. Fap 16,14b

(Aleluia)  Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău!  (Aleluia)

EVANGHELIA

Oamenii adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,47-53
În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: „Împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. 49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi 50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. 53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Cuvântul Domnului

Joi din săptămâna a 17-a de peste an – 1

Mt 13,47-53

 Parabola din evanghelia de astăzi compară împărăția cerurilor cu munca pescarilor care adună pești pe care i-au prins și îi separă pe cei buni de cei răi. Astfel va fi și la sfârșitul timpurilor, îngeri vor merge printre oameni și îi vor separa pe cei răi de cei drepți și îi vor arunca în focul gheenei, unde va fi plânset și scrâșnirea dinților. Aceste cuvinte ale lui Isus, înseamnă pentru mulți dintre noi că uni oameni, la sfârșitul timpului vor arde veșnic în iad. Însă acesta nu e cazul. Această interpretare este greșită fiindcă noi acum nu ne ocupăm cu prezicerea viitorului. Acum ne ocupăm cu semnificația literară a expresiei numită avertisment profetic. Acest tip de avertisment, de a merge în iad, este condiționat, adică dacă noi nu ne convertim și continuăm să alegem calea răului ne vom distruge sufletele și vom atrage asupra noastră pedeapsa veșnică.Parabola Năvodului

Astfel vă invit să reflectăm împreună asupra a trei aspecte din cadrul acestei parabole a năvodului și a marii capturi de pești care ne vorbesc despre împărăția cerurilor.

Primul aspect este conștiința bună. Un preot în omilia sa, a spus că conștiința noastră ne oferă o anticipare, o scurtă privire din judecata lui Dumnezeu. În rugăciune, conștiința noastră examinează nevoile noastre, distingându-le pe cele bune de cele rele din viața noastră zilnică. Noi ar trebui să ne facem un obicei din a reflecta asupra nevoilor noastre zilnice și de a lua o hotărâre finală asupra îmbrățișării tuturor lucrurilor care ne duc mai aproape de Cristos și de a respinge tot ceea ce ne îndepărtează de el. De asemenea, Gaudium et Spes, un document al conciliului Vatican II, la numărul 16 spune: În adâncul conștiinței, omul descoperă o lege pe care nu și-o dă el însuși, dar căreia trebuie să i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească Imagini pentru jesus and fishermenși să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii: „Fă aceasta, fugi de aceea”. Căci omul are în inimă o lege scrisă de Dumnezeu: demnitatea lui este să se supună acesteia și după ea va fi judecat. Însă această conștiință va trebui să fie foarte bine formată astfel încât aceasta să fie sensibilă la învățăturile lui Dumnezeu și ale Bisericii sale. Câtă atenție dăm vocii conștiinței noastre?

Al doilea aspect, iadul există cu adevărat. Uni oameni refuză să accepte faptul că va exista o judecată finală sau chiar posibilitatea existenței iadului. Nu există nicăieri în învățăturile Bisericii afirmația conform căreia iadul nu există sau că nu este veșnic. Catehismul Bisericii Catolice la numerele 1033-1036, dar în special la numărul 1035, spune că: Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, „focul veşnic”. Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră. Crede, fiecare dintre noi în existența iadului?

Al treilea aspect, fiecare dintre noi trebuie să dea socoteală în fața lui Dumnezeu la sfârșitul vieților noastre. Înainte de judecata finală a lui Dumnezeu fiecare va trebui să dea socoteală asupra propriei vieții, în fața lui Dumnezeu, chiar dacă am făcut numai bine sau am făcut numai rău. Domnul nostru ne invită să facem o scurtă analiză a propriei vieții. Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 1036, ne spune că: Afirmaţiile Sfintei Scripturi şi învăţăturile Bisericii în ce priveşte iadul sunt un apel la responsabilitatea cu care omul trebuie să-şi folosească libertatea având în vedere destinul său veşnic. Ele sunt în acelaşi timp un apel stăruitor la convertire: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă e poarta şi lată e calea care duce la pieire, şi mulţi sunt cei care merg pe ea; dar strâmtă e poarta şi îngustă e calea care duce la Viaţă, şi puţini sunt cei care o găsesc”. Suntem noi pregătiți pentru a ne schimba obiceiurile și pentru a lua calea cea strâmtă, pentru a ne putea asigura mântuirea veșnică? Amin.