Joi din săptămâna a 4-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie la alegere,
prefaţă comună
Evr 12,18-19.21-24
Ps 47
Mc 6,7-13
LECTURA I
V-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,18-19.21-24
Fraţilor, voi nu v-aţi apropiat de ceea ce poate fi atins, nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună, 19 nici de sunetul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească niciun cuvânt. 21 Iar priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât Moise a spus: “Sunt îngrozit şi mă cutremur”. 22 Dar voi v-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare, 23 de comunitatea întâilor-născuţi înscrişi în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepţi duşi la desăvârşire, 24 de Isus, mijlocitorul noii alianţe, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât cel al lui Abel.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 47(48),2-3a.3b-4.9.10-11 (R.: cf. 10)
R.: Mare este Domnul, nesfârşită este mila lui.
2 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda
în cetatea Dumnezeului nostru.
3a Muntele său cel sfânt este cea mai frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ. R.
3b Muntele Sion, în partea de miazănoapte,
este cetatea marelui rege.
4 Dumnezeu, în palatele sale,
este cunoscut ca un loc de refugiu. R.
9 După cum am auzit, aşa am văzut
în cetatea Domnului oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru;
Dumnezeu a întărit-o pentru totdeauna. R.
10 Ne gândim la îndurarea ta, Dumnezeule,
în mijlocul templului tău cel sfânt.
11 Ca şi numele tău, Dumnezeule,
tot la fel gloria ta se întinde până la marginile pământului;
dreapta ta este plină de dreptate. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) “S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Prima trimitere a ucenicilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13
În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, 9 dar încălţaţi cu sandale şi: “să nu purtaţi două tunici!” 10 Apoi le-a spus: “Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, 11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!” 12 Ei au plecat şi au predicat ca oamenii să se convertească. 13 Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Cuvântul Domnului
Joi din săptămâna a 4-a de peste an – 2
Mc 6,7-13
Misiunea apostolilor
Un misionar din Noua Guinee a spus relatat următoare povestioară. Un om bătrân, un convertit recent la creștinism, obișnuia să vină zilnic la spitalul misiunii pentru a citi evanghelia la pacienți internați.
Într-o zi omul a întimpinat o mică problemă în citirea textului. Așa că doctorul i-a verificat ochii bătrânului și a descoperit că orbise. În ziua următoare bătrânul nu a mai apărut la spital. Cineva spusese că plecase singur pe dealuri. Câteva săptămâni mai târziu un băiat l-a condus pe acel doctor la bătrân.
Bătrânul i-a explicat doctorului că el memorase evanghelia pe când încă putea vedea, acuși mă voi întoarce la spital. Doctore, i-a spus el, îmi voi continua munca de învățare a evangheliei pacienților
Întrebarea la care va trebui noi să reflectăm acum este, Cum învingem noi obstacolele ce ne împiedică din împărtășirea evangheliei?
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus îi trimite pe cei 12 apostoli ai săi în perechi de câte doi. De ce oare? Motivul este credibilitatea. În iudaism, era nevoie de doi martori pentru a putea dovedi adevărul unei fapte săvârșite. El le poruncește să îndeplinească lucrările pe care le face el deja, de a alunga diavoli, de a vindeca și de a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Isus le poruncește să nu își i-a nimic cu ei pentru călătorie, decât un toiag, fără pâine, fără geantă, fără bani, ci să poarte sandale și să nu își i-a cu ei două tunici. În ziua de astăzi, misionari noștri zboară cu avionul și conduc mașini. Au mai multe toiege și sandale. Se folosesc de mijloace moderne pentru a comunica, de radio, tv, telefon, internet și altele asemenea. Majoritatea dintre ei nu sunt singuri ci sunt susținuți de o congregație misionară.
De ce poruncește Isus să nu ia nimic? Pentru a ne arăta adevăratul spirit al misiunii, care e acela de a da mărturie și de ceea ce e important, de a lăsa în urmă tot ce avem pentru a putea trăi ca un alt Cristos în mijlocul lor. Însă, va trebui să nu uităm nici acea expresie că va trebui să ne încrede în Dumnezeu mai mult decât în noi înșine sau în oricare organizație; și că va trebui să proclamăm, nu pe noi înșine ci pe Dumnezeu singur, și că rezultatul eforturilor sale nu depind de noi, ci de Dumnezeu singur.
Când vorbim despre trimiterea în misiune, nu vorbim doar de misionari ce sunt trimiși de către ordinele lor religioase pentru a evangheliza alte popoare, din alte țări. Iar asta fiindcă, botezați fiind, conform Conciliului al II-lea din Vatican, prin virtutea botezului primit, cu toți suntem misionari ai Domnului.
Conform unui preot pe nume Rudy Horst, astăzi ni se amintește că toți suntem trimiși de Dumnezeu într-o misiune. Tărâmul nostru de misiune poate fi casa noastră unde un soț, un fiu, o fiică trebuie să fie adusă la Cristos. Zona noastră de misiune poate fi biroul nostru unde șeful sau administratorul trăiesc ca și cum valorile creștine sunt rezervate exclusiv zilei de Duminică. Aproapele nostru poate fi zona noastră de misiune, unde suntem trimiși să aducem pacea și armonia persoanelor care nu se pot încrede unul în celălalt, certuri și își urăsc aproapele. Iar pentru misiunea noastră vom avea nevoie doar de încrederea în Dumnezeu și de sandalele iubirii sale.
În încheiere vă invit să reflectăm la următoarele cuvinte ce provin de la un predicator necunoscut, Astăzi, nouă din zece persoane se simt pierdute. Din aceste nouă persoane, șase din zece nu au auzit niciodată o prezentare clară a evangheliei. Din aceste șase, trei din zece nu au avut pe nimeni care să le vorbească despre Cristos. Amin
Joi din săptămâna a 4-a de peste an – 2
Un misionar din Noua Guinee a spus relatat următoare povestioară. Un om bătrân, un convertit recent la creștinism, obișnuia să vină zilnic la spitalul misiunii pentru a citi...
Joi din săptămâna a 4-a de peste an – 1
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus îi trimite pe cei 12 apostoli ai săi în perechi de câte doi. De ce oare? Motivul este credibilitatea. În iudaism, era nevoie de doi martori pentru a putea...
