Joi din săptămâna a 2-a de peste an
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie la alegere
prefaţă comună
1Sam 18,6-9;19,1-7
Ps 55
Mc 3,7-12
Ant. la intrare Ps 65,4
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule; să cânte nu-melui tău, Dumnezeule Preaînalt!
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer, ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Tatăl meu, Saul, vrea să te omoare.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 18,6-9; 19,1-7
În zilele acelea, când ei veneau, la întoarcerea lui David, după ce îl omorâse pe filistean, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel în întâmpinarea lui Saul, regele, cântând şi dansând, cu tamburine, cu veselie şi cu instrumente cu trei coarde. 7 Femeile cântau bucurându-se şi spunând: “Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii”. 8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut cuvântul aceasta. El a zis: “Lui David îi dau zeci de mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât regalitatea!” 9 Din acea zi, Saul l-a privit cu gelozie pe David. 19,1 Saul le-a vorbit lui Ionatan, fiul său, şi tuturor slujitorilor lui că voia să-l omoare pe David. Însă Ionatan ţinea foarte mult la David. 2 Ionatan, fiul lui Saul, i-a adus la cunoştinţă lui David şi i-a zis: “Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Ai grijă mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te! 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpia în care vei fi tu; voi vorbi tatălui meu de tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune”. 4 Ionatan i-a vorbit bine de David lui Saul, tatăl său: “Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, căci el nu a greşit înaintea ta; din contră, faptele lui sunt foarte bune pentru tine! 5 Şi-a riscat viaţa, l-a ucis pe filistean şi Domnul a dat o eliberare mare pentru tot Israelul. Ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva sângelui nevinovat şi să-l omori pe David fără motiv?” 6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat: “Viu este Domnul! Nu va muri”. 7 Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte; apoi l-a adus la Saul şi David a fost în faţa lui ca mai înainte.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 55(56),2-3.9-10ab.10c-11.12-13 (R.: 5bc)
R.: În Dumnezeu mi-am pus speranţa şi nu-mi este teamă.
2 Ai milă de mine, Dumnezeule, căci m-a călcat în picioare omul!
Toată ziua, războindu-se, mă asupreşte.
3 M-au călcat potrivnicii ziua întreagă, Dumnezeule Preaînălţat,
căci mulţi sunt cei care luptă împotriva mea cu trufie. R.
9 Tu, care numeri paşii pribegiei mele,
pune lacrimile mele în urciorul tău!
Oare nu sunt ele numărate în cartea ta?
10ab Atunci vor da înapoi duşmanii mei,
în ziua în care te voi chema. R.
10c Am cunoscut că tu eşti Dumnezeul meu.
11 În Dumnezeu, al cărui cuvânt îl laud,
în Domnul, al cărui cuvânt îl laud. R.
12 În Dumnezeu mi-am pus încrederea şi nu-mi este teamă:
ce-mi poate face mie omul?
13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini voturile ,
voi cânta laudele tale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)
EVANGHELIA
Duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: “Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,7-12
În acel timp, Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea. Chiar şi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10 Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: “Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Isus prin predica și vindecările sale a reușit să îi atragă pe oameni la el însuși pentru ca astfel să poată primi mântuirea sa. Să venim și noi cu încredere la el spunând împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca adunarea creștinilor din diverse locuri în jurul lui Isus să ne ajute să apreciem mai deplin natura multiculturală a creștinilor din țara noastră. R.
- Ne rugăm ca toți cei care suferă de diferite boli în ziua de astăzi, să se încreadă în Cristos, Vindecătorul divin, care aduce pace și speranță. R.
- Ne rugăm ca cei care sunt geloși pe succesul celorlalți, după cum regele Saul a fost gelos pe tânărul David, să primească harul umilinței. R.
- Ne rugăm ca lideri lumii să aibă abilități diplomatice și înțelepciunea inimii asemenea lui Ionatan care a reușit să calmeze mânia Tatălui său. R.
- Ne rugăm ca cei care îl cinstesc pe sfântul Sebastian ca patron al lor să aibă parte de tărie prin mijlocirea sa cerească. R.
- Ne rugăm ca alegerea laicului Fabian ca episcop de Roma din secolul 3, să ne arate cât de misterioase sunt căile Duhului Sfânt în viața Bisericii. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca ei să se odihnească în pace. R.
Doamne Dumnezeule, te rugăm să nu îi abandonezi niciodată pe săraci timpului nostru, ci să reverși harul tău asupra tuturor oamenilor cu angajamentul față de acea dreptate care va asigura demnitatea fiecărei persoane. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 22,5
Ai pregătit masă înaintea mea şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe.
După Împărtășanie
Revarsă asupra noastră, Doamne, Duhul tău de iubire, pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească, să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.
Joi din săptămâna a 2-a de peste an – 2
Mc 3,7-12
Milostivirea lui Isus
Oswald Chambers în cartea sa intitulată Aleargă cursa de astăzi a spus: Credința pentru răscumpărarea mea nu este credința în Dumnezeu. Credința înseamnă, că indiferent că sunt răscumpărat vizibil sau nu, eu voi rămâne fidel convingerii că Dumnezeu este iubire.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus oferă vindecare de boli tuturor celor care caută, doresc și ascultă de El și le este foame de El. În credință ei vin la Isus pentru a-l putea atinge. Iar în timp ce fac aceasta, puterea ce vine de la Isus îi vindecă.
Noi credem că Isus este sursa a tot ceea ce este bun și a toată vindecarea. Ne încredem în faptul că El ne va da harul necesar de a face mereu voința lui Dumnezeu. Iar prin asta il vom iubi și îi vom inspira și pe alți să îl iubească totul datorită iubirii sale pentru noi.
Bazându-se pe învățăturile sfântului apostol Paul (1Cor 13,13), Catehismul Bisericii Catolice spune că există trei virtuți teologale ale credinței, speranței și iubirii care stau la baza întregii activități morale creștine și sunt insuflate de Dumnezeu în sufletele credincioșilor pentru a-i putea face capabili de a acționa mereu ca și copii ai Săi și spre meritele vieții veșnice. Isus ne învață astăzi aceste trei virtuți, în acest text evanghelic pe care tocmai l-am citit. Prima dintre ele este virtutea credinței. Credința este încredere completă a noastră în Dumnezeu, în tot ceea ce ne-a spus și ne-a revelat datorită faptului că El este adevărul însuși. În textul evangheliei de astăzi am văzut cum mulți l-au urmat pe Cristos fiindcă ei credeau în El; ei au auzit ceea ce a făcut (v. 8); au fost martori la vindecările și eliberările sale. Însă nimeni nu a venit la Isus fără ca să aibă cel puțin un pic de credință. Cu cât mai mult îl urmau, cu 
atât mai mult creșteau credința lor. Însăși urmarea lui Cristos în rugăciune ne poate mări credința. Când nu simțim nimic în rugăciune, când există doar puțină alinare, atunci va trebui să îmbrățișăm oportunitatea de a crește în credință.
A doua e virtutea speranței. Speranța este dorința noastră față de împărăția cerurilor ți față de viața veșnică ca sursă de fericire și încredere a noastră în promisiunile lui Cristos și cu speranța ajutorului harului Duhului Sfânt. O mare mulțime de oameni l-au urmat pe Cristos. Mulți au fost vindecați de El și, și mai mulți au insistat să obțină asta de la El. Cu toți aveau în inimi speranța vindecării; iar prin faptul că au ajuns la Cristos viețile lor au fost schimbate. Iar cei care au avut diferite boli au avut speranța de a-l putea atinge măcar. Când noi ne apropiem de preasfânta Euharistie, cât de multă speranță avem în suflete? Acesta e același Cristos. Iar noi cu toți suntem conștienți de multele slăbiciuni și păcate. El dorește să ne vindece, iar asta e speranța noastră.
A treia este virtutea iubirii sau a carității. Caritatea înseamnă că noi îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile de dragul nostru și pentru cel celor din jurul nostru, dar mai ales pentru faptul că il iubim pe Dumnezeu. În textul evangheliei de astăzi am văzut cum, vindecările, mulțimile și chiar însăși scăpările lui Isus din a se lăsa prins de către dușmani lui, ne duc cu gândul spre motivul slujirii sale. Iubirea îl determină să primească mulțimile numeroase, ajungând chiar să folosească o barcă pentru a sta cu ei. Așa că întrebarea e, Care este nivelul experienței noastre a iubirii lui Dumnezeu față de noi? Iubirea atrage iubire. Priviți doar la mulțimile de oameni care au fost atinși de sacramentul iubirii lui Dumnezeu. Ei au început să vadă totul într-un mod cu totul nou. Cum recunoștința și iubirea lor față de Dumnezeu i-a ținut într-o preamărire și contemplare a feței lui Cristos.
Așa că voi încheia cu un singur îndemn, Credeți în Isus și priviți cum are loc miracolul din viața voastră! Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Gelozia lui Saul.
- Prietenia lui Ionatan
- Recunoștința pentru darurile noastre personale.
Joi din săptămâna a 2-a de peste an – 2
Mc 3,7-12 Milostivirea lui Isus Oswald Chambers în cartea sa intitulată Aleargă cursa de astăzi a spus: Credința pentru răscumpărarea mea nu este credința în Dumnezeu. Credința înseamnă, că indiferent
Joi din săptămâna a 2-a de peste an – 1
De multe ori am stat și am dat ultima ungere unor oameni care erau cu adevărat bolnavi. Și trebuie să recunosc faptul că aceste momente sunt cele mai dificile din preoția mea. Nu pot să nu îmi adresez unele întrebări dificile precum,...
