marți, 15 septembrie 2020

Marţi din săptămâna a 24-a de peste an

Sf. Fecioară Maria Îndurerată **

Culoare:    verde 
Psaltire
:    IV

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

1Cor 12,12-14.27-31a
Ps 99
Lc 7,11-17

LECTURA I

Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,12-14.27-31a
Fraţilor, aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un singur membru, ci mai multe. 27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte. 28 Şi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Biserică sunt: mai întâi, apostolii, în al doilea rând, profeţii, în al treilea rând, învăţătorii, apoi. cei care au puterea minunilor, apoi, carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toţi apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi, învăţători? Oare au toţi puterea minunilor? 30 Oare au toţi carisma vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi interpretează? 31a Voi însă fiţi zeloşi faţă de darurile cele mai bune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: 3c)
R.: Noi suntem poporul Domnului şi turma păşunii sale.

2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cântând în casa lui!
lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui! R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE     Lc 7,16b

(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA

Tinere, îţi zic, scoală-te!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

Marți din săptămâna a 24-a de peste an – 4

Lc 7,11-17

Învierea tânărului din Nain

În ziua de 21 ianuarie 1985, fostul președinte ale Statelor Unite Ronald Wilson Reagan își ținuse cel de-al doilea discurs inaugural ca și președinte. În acel discurs al său spusese la un moment dat, Deja am început să întoarcem la oameni, la Stat și la guvernele locale, responsabilități mult mai bine mânuite de ei. Acum, există un loc pentru Guvernele federale în ceea ce privește compasiunea socială. Însă scopul nostru fundamental trebuie să fie acela de a reduce dependența și de a ridica demnitatea celor care sunt infirmi și dezavantajați. O economie crescută și suport pentru familii și comunității sunt cele mai bune șanse pentru o societate în care compasiunea este o cale de viață, în care bătrâni și infirmi sunt îngrijiți cum se cuvine, tineri și desigur, cei încă ne-născuți sunt protejați, în care cei mai puțini norocoși sunt îngrijiți și făcuți să conteze. Wow! Ce cuvinte frumoase și pline de compasiune despre compasiunea însăși.

Există studii făcute asupra psihologiei sociale care au demonstrat faptul că spectatori, sau acei trecători pasivi adesea nu asistă la nevoile victimelor când sunt în prezența altora. Sunt situații în care oameni nu intervin. De exemplu, cercetători au descoperit că oameni sunt mult mai săritori când vinde vorba de a-i ajuta pe ceilalți când aceștia se află într-o dispoziție bună, când ei au timp să ajute, când văd pe altcineva că oferă ajutor, când sunt mai degrabă într-un sat sau orășel mic decât atunci când sunt într-un oraș mare, sau când cred că cel care caută ajutorul merită acea asistență. Cercetători au confirmat și faptul că oameni adesea oferă ajutor celor care au nevoie de el din motive pur altruiste, dintr-un simț al empatiei și al compasiunii.

Imagini pentru widow of nainCuvântul compasiune provine din două cuvinte latinești. Verbul pati care tradus înseamnă a suferi și cuvântul cum care tradus înseamnă cu. Dând o traducere literală cuvântul compasiune ar însemna a suferi cu. Conform unui preot pe nume Henri Nouwin, compasiunea cere ca noi să mergem acolo unde ne doare, să întrăm în locuri de durere, să ne facem părtași în durere, frică, confuzie și agonie. Ne provoacă să plângem cu cei aflați în mizerie, să plângem cu cei care sunt singuri, să plângem cu cei aflați în lacrimi. Cere ca noi să fim slabi cu cei slabi, vulnerabili și, lipsiți de putere cu cei fără de putere. Nu e o aplecare spre cei neprivilegiați dintr-o poziție sau dintr-o poziție privilegiată. Nu e o ajungere de sus la cei care sunt mai puțini norocoși de jos. Nu e un gest de simpatie sau de milă, pentru cei care nu reușesc să ajungă acolo sus. Din potrivă, compasiunea înseamnă să mergi direct spre acei oameni și locuri în care suferința este mai acută și să ne construim o casă acolo.

Sunt multe exemple, întâmplări în evanghelii care ne spun că Isus a fost mișcat până la lacrimi, în profunzimea inimii sale. De ce a fost Isus atât de mișcat cu compasiune cu această ocazie? Cineva spusese că Isus a arătat profunzimea compasiunii sale față de o femeie care nu doar că își pierduse soțul, ci acum își pierduse și singurul ei fiu. Cei care au avut parte deja de experiența pierderii cuiva drag cunosc deja sentimentul acela de inimă frântă. Și nu doar asta, ci moartea fiului ei o condamnase la o viață de sărăcie din moment ce fiul răposat nu mai avea cum să îi asigure mijloacele de trai. Poate că Isus se gândea în acele momente la o altă văduvă care își va însoți singurul ei fiu la mormânt, la propria sa mamă, Maria.

Biblia ne spune destul de clar că Dumnezeu nu își găsește plăcerea în moartea cuiva (Ez 33,11). El dorește viața, nu moartea. Isus însă, a riscat enorm de mult prin această apropiere de sicriu, din moment ce contactul cu un trup mort făcea persoana să fie imediat și necurată din punct de vedere ritual. Însă atingerea sa a readus viața, a adus libertatea și întregirea sufletului și a trupului. Isus este Domn nu doar pentru vii ci și pentru morți. Când Isus a adus acest mort înapoi la viață, el a făcut aceasta din iubire și compasiune față de acea văduvă.

De aceea, astăzi mai mult ca oricând suntem rugați să aducem Domnului pe toți cei care suferă, care sunt marginalizați, care sunt în nevoie de ajutor fie el material sau spiritual. Poate că Isus ne va arăta nouă cum să îi ajutăm personal. Ne încredem noi în rugăciunea Domnului de a da viață și speranță în fața disperări și a nenorocului? Amin