marti, 3 noiembrie 2020

Marţi din săptămâna a 31-a de peste an

Ss. Martin de Porres, călug. *; Silvia, mamă

Culoare:    verde (alb)
Psaltire
:    III

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Fil 2,5-11
Ps 21
Lc 14,15-24

LECTURA I

S-a umilit pe sine, pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,5-11
Fraţilor, să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus! 6 El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 21(22),26b-27.28-30a.31-32 (R.: 26a)
R.: La tine este lauda mea, Doamne, în adunarea cea mare!

26b Îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27 Cei sărmani vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:
„Inimile lor să trăiască în vecii vecilor!” R.

28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.
29 Căci a Domnului este domnia şi el va stăpâni neamurile.
30a Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui
toţi cei care dorm în pământ. R.

31 Descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naşte:
„Domnul a făcut acestea!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      Mt 11,28

(Aleluia)  Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA

Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,15-24
În acel timp, unul dintre cei care erau la masă i-a spus lui Isus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a invitat pe mulţi, 17 iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!» 18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!» 22 Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.

Cuvântul Domnului

Marţi din săptămâna a 31-a de peste an – 3

Lc 14,15-24

Parabola invitaţilor la cină

Un autor anonim a scris următoarea reflexie frumoasă intitulată Doamne vorbește-mi!, la care vă și invit să reflectăm mai ales dacă dorim să dăm cu adevărat atenție la chemarea și la invitația lui Dumnezeu de a veni la banchetul său. Această reflexie sună cam așa:

Omul a șoptit, Doamne vorbește-mi! iar o pasăre măiastră a început să cânte dar bărbatul nu a auzit.

Așa că omul a strigat Doamne vorbește-mi! Iar un tunet a trăsnit de-a lungul cerului. Însă omul nu a ascultat.

Omul s-a uitat în jur și a spus, Doamne lasă-mă să te văd. Iar o stea a strălucit puternic însă omul nu a observat-o.

Așa că omul a țipat cu disperare. Atinge-mă Doamne și lasă-mă să cunosc că tu ești aici.

Imediat Dumnezeu s-a întins și a atins omul. Însă omul a alungat imediat fluturele și a plecat mai departe.

Nu alunga binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru faptul că ele nu vin așa cu te-ai așteptat tu să fie.

În textul evangheliei de astăzi, Isus a vorbit despre niște oaspeți care sunt nerecunoscători și care au refuzat invitația lui Dumnezeu la banchet. Mulți scriitori creștini au numit acest ospăț, ospățul vieții, denumire care, cel mai probabil, au luat-o de la un scriitor latin din primul secol dinainte de Cristos pe nume Lucretius, care vorbea despre ospățul vieții, în lungul și faimosul poem filosofic, De rerum natura.

Ce ne poate spune un banchet regal despre împărăția lui Dumnezeu? Un rege sau domn, în mod normal, trimite invitațiile cu mult înainte, la toți supuși săi, pentru ca ei să aibă destul timp pentru a se pregăti pentru ospăț. Raiul Biblic este frecvent descris ca o celebrare a unui ospăț de nuntă dat de Dumnezeu. Vestea cea bună este aceea că cu toți suntem invitați la cel mai important ospăț dintre toate. Însă Isus, în parabola de astăzi, a acestui ospăț, prezintă o situație neașteptată, în momentul în care cei invitați, adică și noi, inventează scuze. Cât de jignitor e ca oaspeți invitați să refuze invitația regelui în momentul în care sosește momentul celebrării. Ei au tratat cererea regelui ca pe un lucru lipsit de importanță fiindcă și-au pus propriul interes mai presus de al lui.

Dumnezeu ne invită zi de zi la ospățul său euharistic, pentru ca noi să ne putem hrăni cu cuvântul său Dătător de viață, cu Trupul și Sângele său, și cu Duhul său. Însă, din păcate, noi avem mai multe scuze și motive pentru care să nu participăm iar acestea ne pot distrage de la acceptarea acestei invitații atât de grațioase. Isus a menționat aceste motive și scuze: Prima scuză e cea datorată carierei sau afacerii sau locului de muncă care adesea are prioritate mai mare decât chemarea lui Dumnezeu. Permitem muncii noastre să ne absorbe și să ne țină departe de gândurile lui Dumnezeu. Suntem într-o continuă grabă. Când o slujbă devine mai lungă decât ne-am fi dorit imediat începem să ne și agităm.

A doua scuză e aceea în care permitem altor lucruri pe care le posedăm sau pe care le dorim să ne distragă de la cel mai important lucru dintre toate, adică de la Împărăția lui Dumnezeu. Media precum, televizorul, radioul, și altele asemenea sau alte distrageri ce ne fură din timpul ce ar trebui să fie rezervat pentru Dumnezeu în rugăciune sau în studierea cuvântului său. Petrecem ore întregi privind la televizor și totuși, când vine vorba de rugăciune începem să adormim sau să devenim obosiți.

A treia scuză este aceea că punem casa și familia noastră înainte de Dumnezeu. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să ne folosim locuința sau relațiile în mod egoist. Îl slujim pe Dumnezeu cel mai bine când îl invităm în munca noastră, în comunitatea noastră în casele noastre și când împărtășim bunurile noastre cu ceilalți.

În încheiere vă invită să ne lăsăm umpluți de acest adevăr că Dumnezeu dorește ca casa lui să fie plină. Sfântul Apostol Paul a afirmat aceasta precum și magisteriul bisericii, care și el a afirmat destul de des că Dumnezeu dorește ca toți să fie mântuiții și să ajungă la cunoașterea adevărului (1Tim 2,4). Așa este bunătatea lui Dumnezeu care a creat persoana umană pentru a-l cunoaște, pentru a-l iubim și pentru a-l sluji în această viață și pentru a se bucura de prezența sa pentru totdeauna în viața ce va veni. Amin