Marți din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Laurenţiu, diacon m.
Culoare: verde (roşu)
Psaltire: III
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Dt 31,1-8
Ps Dt 32,3-4a.7.8.9 şi 12
Mt 18,1-5.10.12-14
Ant. la intrare Cf. Ps 73,20.19.22.23
Ia aminte, Doamne, la legământul tău, iar viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată. Scoală-te, Doamne, apără cauza ta şi nu uita strigătul celor care te caută.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt, noi îndrăznim să te numim Tată; desăvârşeşte în inimile noastre spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moştenirea făgăduită. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Fii tare şi curajos, căci tu vei conduce poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da!
Citire din cartea Deuteronomului 31,1-8
În zilele acelea, Moise a mers şi a spus aceste cuvinte întregului Israel: 2 “Astăzi eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu mai pot să ies şi să intru. Domnul mi-a zis: «Nu vei trece Iordanul acesta». 3 Domnul Dumnezeul tău va merge înaintea ta, va nimici popoarele acestea dinaintea ta şi tu le vei lua în stăpânire. Iosue va merge înaintea ta, aşa cum a spus Domnul. 4 Domnul le va face cum le-a făcut lui Sihon şi lui Og, regii amoreilor, şi ţării lor pe care i-a nimicit. 5 Domnul le va pune înaintea ta. Să le faceţi după poruncile pe care vi le-am dat! 6 Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu tremuraţi înaintea lor, căci Domnul Dumnezeul tău merge cu tine: nu te va părăsi şi nu te va abandona!” 7 Moise l-a chemat pe Iosue şi i-a zis în faţa întregului Israel: “Fii tare şi curajos, căci tu vei conduce poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da! Tu îi vei face să o moştenească. 8 Domnul însuşi merge înaintea ta, el însuşi este cu tine; nu te va părăsi şi nu te va abandona; nu te teme şi nu te descuraja!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Dt 32,3-4a.7.8.9 şi 12 (R.: 9a)
R.: Moştenirea Domnului este poporul său!
3 Voi invoca numele Domnului:
Daţi glorie Dumnezeului nostru!
4a El este Stânca; lucrarea lui este desăvârşită,
căci toate căile lui sunt drepte. R.
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
socoteşte anii, generaţie după generaţie,
întreabă-l pe tatăl tău şi îţi va povesti,
pe bătrânii tăi şi îţi vor spune! R.
8 Când Cel Preaînalt împărţea popoarelor moştenire,
când îi împărţea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel. R.
9 Căci moştenirea Domnului este poporul său,
Iacob este partea lui de moştenire.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
şi nu era cu el niciun dumnezeu străin. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)
EVANGHELIA
Aveţi grijă să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-5.10.12-14
În ceasul acela, s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: “Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” 2 Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 şi le-a spus: “Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4 Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. 10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri. 12 Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită? 13 Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. 14 Aceasta este voinţa Tatăl vostru care este în ceruri: să nu piardă pe niciunul dintre aceştia mici”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, tânărul diacon Laurențiu e atât de iubit de Biserică. Veselia lui și grija nespusă față de cei săraci sunt valorile cele mai importante pe care noi va trebui să le imităm astăzi de la el. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca Biserica să elibereze toți oameni din păcat și opresiune, și să îi ajute să găsească bucuria de a trăi, plini de laudele aduse Domnului. R.
- Ne rugăm ca toți cei care se află sub patronajul sfântului diacon Laurențiu, să obțină mijlocirea și ajutorul patronului lor ceresc. R.
- Ne rugăm ca tânărul sfânt Laurențiu, prin slujirea, generozitatea și curajul său să fie un model pentru tineretul creștin care acum își discern vocația în viață. R.
- Ne rugăm ca diaconi din dieceza și țara noastră să fie inspirați de angajamentul sfântului Laurențiu față de cei săraci, și asemenea lui să de-a mărturie cu bucurie de evanghelie, prin predică dar mai ales prin faptă. R.
- Ne rugăm ca noi să putem recunoaște adevărata comoară din viața noastră, nu ceea ce deținem sau ceea ce putem face, ci Cristos din interiorul nostru și oameni pe care el nii aduce nouă zi de zi, mai ales cei săraci și împovărați. R.
- Ne rugăm ca toți răposați noștri să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.
Dumnezeule veșnic, tu îi binecuvântezi pe toți cei care sunt milostivi. Te rugăm să ne dai harul unei inimi pline de milostivire asemenea celei a Fiului tău, Isus Cristos, care viețuiești și domnește în toți veci vecilor. Amin.
Asupra Darurilor
Primeşte cu bunătate, Doamne, darurile pe care, în îndurarea ta, le-ai pus tu însuţi în mâinile Bisericii, ca să ţi le aducă, şi pe care le transformi, cu puterea ta, în taina mântuirii noastre. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Ps 147,12.14
Laudă-l, Ierusalime, pe Domnul, care te satură cu cel mai bun grâu!
După Împărtășanie
Împărtăşirea cu tainele tale sfinte, Doamne, să ne mântuiască şi să ne statornicească în lumina adevărului tău. Prin Cristos, Domnul nostru.
Marți din săptămâna a 19-a de peste an – 2
Mt 18,1-5.10.12-14
Cine este cel mai mare?
În textul evangheliei de astăzi am putut vedea cum discipoli îi adresează lui Isus o întrebare, cine e cel mai mare în împărăția cerului. Isus însă, ca și răspuns, a luat un copil și le-a spus, că doar dacă se întorc și devin asemenea acelui copil mic vor reuși să între în împărăția cerului.
De fapt aceasta e o întrebare ce ține de țelul unui om, de ce poate el face. William Barclay, în comentariul său asupra acestui pasaj evanghelic a spus că, dacă un om țintește spre împlinirea ambițiilor personale, a dobândirii a cât mai multă putere personală, a bucuriei prestigiului propriu, a exaltării propriei sale persoane, atunci el țintește spre tot ceea ce e complet contrar Împărăției cerului, fiindcă pentru a fi un cetățean al împărăției va trebui mai întâi să uiți cu desăvârșire de propria ta persoană, de preamărirea proprie, sau de trăirea vieții doar spre dobândirea slujirii celorlalți și nu a puterii. Așa că, atâta timp cât un om consideră propriul său sine ca fiind cel mai important lucru din lume, atunci spatele lui rămâne întors spre Împărăție, dacă dorește să ajungă în împărăție, atunci va trebui să se întoarcă și să stea cu fața în direcția opusă.
Isus ne învață astăzi două lucruri despre modul în care putem deveni asemenea copiilor, adică cum să devenim cei mai mari în împărăția lui Dumnezeu.
În primul rând, va trebui să imităm copii. Iar asta fiindcă există atât de multe caracteristici neprețuite în copii, precum, puterea de a te minuna, puterea de a ierta și uita, chiar dacă adulți și părinți îi tratează nedrept atât de des; nevinovăția, despre care Richard Glover a spus atât de minunat că, nevinovăția face ca un copil să învețe mereu și nu să nu învețe deloc, doar să facă și nu să nu facă. Însă copii au trei calități importante care îi fac simbolul celor care sunt cetățeni ai împărăției, conform acestui autor biblic, William Barclay:
- Umilința copiilor. Un copil nu dorește să se pună pe sine în față și nici nu dorește proeminență ci dorește să fie lăsat în umbră și să se contopească cu fundalul. Abia când crește mai mare această umilință a sa este lăsată în urmă.
- Dependența copiilor. E complet normal ca un copil să fie dependent. El niciodată nu va putea să înfrunte viața de unul singur. El e dependent de cei care îl iubesc și care au grijă de el. Dacă noi am accepta faptul că suntem dependenți de Dumnezeu, atunci o nouă putere și o nouă pace ar intra în viețile noastre.
- Încrederea copiilor. Fiindcă copii sunt dependenți de adulți și de părinți automat se și încred în ei, au încredere că necesitățile lor vor fi împlinite. Când suntem copii, nu avem cum să ne cumpărăm singuri mâncare sau haine, sau să ne menținem singuri casa, și totuși niciodată nu ne îndoim de faptul că vom fi îmbrăcați și hrăniți, și că vom avea parte de adăpost și că căldura ne va aștepta atunci când vom ajunge acasă. Când suntem copii ne punem într-o călătorie fără mijloace de plată a tarifului, și fără nici o idee asupra cum vom ajunge la finalul acelei călătorii și totuși niciodată nu ne apare în minte dubiul că părinți noștri nu ne-ar duce în siguranță acolo.
Umilința unui copil este modelul de comportament ca și creștin unul față de celălalt, iar dependența și încrederea lor sunt modelul atitudinii noastre față de Dumnezeu, Tatăl tuturor.
În al doilea rând, noi va trebuie să fim asemenea copiilor. Va trebui să fim gata să depindem de Dumnezeu. Va trebui să îi imităm, adică să ne umilim și să ne încredem în Dumnezeu și unul în celălalt.
De aceea va trebui să ne întoarcem din orientarea noastră prezentă la una care e caracterizată de simplitatea copiilor. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Misiunea încheiată a lui Moise
- Rolul lui Iosue
- Umilința, piatra unghiulară a vieții creștine.
- Grija față de cei care s-au îndepărtat.
Marți din săptămâna a 19-a de peste an – 2
Mt 18,1-5.10.12-14 Cine este cel mai mare? În textul evangheliei de astăzi am putut vedea cum discipoli îi adresează lui Isus o întrebare, cine e cel mai mare în împărăția
Marți din săptămâna a 19-a de peste an – 1
Semper Fidelis sau mereu fideli ar trebui să fie moto-ul din inima fiecărui creștin. În timpurile noastre moderne, mulți soți nu sunt chiar atât de fideli față de soțiile lor, iar soțiile uneori nu...