Miercuri din săptămâna a 3-a de peste an

Isus i-a dus la desăvârşire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinţiţi.

Citire din Scrisoarea către Evrei 10,11-18
Fraţilor, pe când orice preot stă în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi şi a oferi de multe ori aceleaşi jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele, ¹² el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, ¹³ aşteptând de acum ca duşmanii lui să fie puşi sub picioarele sale, ¹⁴ pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârşire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinţiţi. ¹⁵ Dar şi Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus: ¹⁶ “Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu ei după zilele acelea – spune Domnul: Voi pune legile mele în inima lor şi le voi înscrie în mintea lor”, ¹⁷ şi: “Şi nu-mi voi mai aminti de păcatele şi de nelegiuirile lor”. ¹⁸ Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.

Cuvântul Domnului

Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4bc)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

¹ Oracolul Domnului către Domnul meu:
“Şezi la dreapta mea
până voi pune pe duşmanii tăi
scăunel picioarelor tale!” R.

² Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
“Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

³ În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua te-am născut. R.

⁴ Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
“Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

Iată, semănătorul a ieşit să semene!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,1-20
În acel timp, Isus a început din nou să înveţe de-a lungul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare, încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat. ² El îi învăţa multe în parabole. Şi le spunea în învăţătura lui: ³ “Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! ⁴ Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o. ⁵ O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc ⁶ Iar când soarele a răsărit, s-a veştejit, şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. ⁷ O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod. ⁸ Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod. A încolţit, a crescut şi a adus: una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”. ⁹ Şi a zis: “Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!” ¹⁰ Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, ¹¹ iar el le-a spus: “Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole, ¹² pentru ca «de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte»”. ¹³ Apoi le-a spus: “Nu înţelegeţi această parabolă? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele? ¹⁴ Semănătorul seamănă cuvântul. ¹⁵ Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana şi ia cuvântul semănat în ei. ¹⁶ Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, ¹⁷ dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferinţă sau o persecuţie din cauza cuvântului, se scandalizează îndată. ¹⁸ Alţii sunt cei semănaţi între spini. Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul, ¹⁹ dar grijile acestei lumi, amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. ²⁰ Apoi sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun. Aceştia ascultă cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.

Cuvântul Domnului