Miercuri din săptămâna 1 din Postul Mare
Ss. Francisca Romana, călug. *; Dominic Savio; 40 de soldaţi, m.
Culoare: violet
Psaltire: I
Liturghie proprie,
prefaţa pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)
Iona 3,1-10
Ps 50
Lc 11,29-32
Ant. la intrare Cf. Ps 24,6.2.22
Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale şi de faptele milostivirii tale, căci ele sunt veşnice. Să nu biruie vreodată duşmanii asupra noastră; eliberează-ne, Dumnezeule al lui Israel, din toate strâmtorările noastre!
Rugăciunea Zilei
Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunăvoinţă la evlavia credincioşilor tăi şi ajută-i, ca, mortificându-şi trupul prin pocăinţă, să se întărească sufleteşte prin roadele faptelor bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. “Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. “Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: “Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce da la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui!
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
“Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!
EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32
În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: “Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie. 31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon! 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Sfânta Scriptură e plină de exemple de oameni care s-au convertit de la păcat la harul lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca această acțiune a Duhului lui Dumnezeu să continue în lumea noastră de astăzi. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca papa Francisc să trăiască bucuria evangheliei pentru ca credința creștinilor să fie plină de bucurie și de roade bune. R.
- Ne rugăm ca noi să ne căim de păcate și să lucrăm la acele obiceiuri rele care ne împiedică din a trăi pe deplin cu Cristos. R.
- Ne rugăm ca cei care ezită să fie martori ai credinței lor, să urmeze exemplul lui Iona, a cărui frică de voința lui Dumnezeu a fost învinsă atunci când s-a renunțat complet căii lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca exemplul sfintei Francisca Romana din secolul 16, de a fi o mamă și soție iubitoare, și de a se dedica bolnavilor într-o altă pandemie, să fie o adevărată încurajare pentru femeile și mamele căsătorite, și pentru toate asistentele din lume. R.
- Ne rugăm ca războiul din Ucraina să ajungă la un sfârșit, răniți să fie vindecați, refugiați să se întoarcă la casele lor, iar cei morți să primească viața veșnică. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri să aibă parte în ceruri de strălucirea feței lui Dumnezeu. R.
Doamne Dumnezeul nostru, în fața dificultăților vieții fă te rugăm ca fiecare dintre noi să aibă un duh de credință ferm pentru ca noi să putem trăi pentru Cristos, care viețuiește și domnește în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 5,12
Să se bucure toţi cei care se încred în tine, Doamne, şi în veci să tresalte şi vei locui între ei.
După Împărtășanie
Dumnezeule, care nu încetezi să ne hrăneşti cu tainele sfinte, dă-ne, te rugăm, harul, ca, întăriţi de acest dar al tău, să ajungem la viaţa fără de sfârşit. Prin Cristos, Domnul nostru.
Miercuri din săptămâna 1 din Postul Mare – 1
Lc 11,29-32
Cererea unui semn
În pasajul evangheliei de astăzi, conducători evreilor i-au cerut lui Isus un semn prin care să dovedească că el este Mesia. Evrei erau caracterizați ca fiind un popor care cerea semne de la mesageri lui Dumnezeu, prin care aceștia demonstrau că sunt autentici, că într-adevăr au fost trimiși de Dumnezeu. Când aceștia i-au cerut lui Isus un semn, o dovadă că tot ceea ce susținea era adevărat, că provenea de la Dumnezeu, Cristos le-a spus că nu e nevoie de nici un semn, fiindcă el însuși este semnul lui Dumnezeu, adică persoana sa și prezența sa în mijlocul lor este însuși un semn. Isus este marele semn al iubirii și milostivirii Tatălui. El merge, călătorește pe la toți, pentru a le arăta tuturor, generoasa iubire a lui Dumnezeu Tatăl pentru ei. Isus confirmă aceasta prin numeroasele sale miracole, pe care le înfăptuiește, ca pregătire pentru cel mai mare semn dintre toate, pentru învierea sa din morți, după trei zile de stat în mormânt, însă nici după acest semn imens, ei tot nu au crezut. Ei au refuzat să își pună încrederea în el și în cuvintele lui. Pentru ei Isus era doar un semn oarecare, obișnuit. Ei doreau ceva spectaculos și extraordinar. Ei doreau ceva măreț și glorios. De fapt, ei erau obișnuiți să ceară semne de la Dumnezeu. Ca de exemplu, semnului lui Iona și mesajul său, mesaj pe care îl primise de la Dumnezeu pentru Niniviteni. Niniviteni au recunoscut avertismentul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu l-a transmis prin Iona, pe care Iona l-a spus și l-a repetat în mijlocul lor. Alt semn este cel al reginei din Saba. Și ea a recunoscut înțelepciunea lui Dumnezeu prezentă în regele Solomon. Trist e faptul că conducători religioși ai evreilor, din timpul lui Isus, nu erau mulțumiți cu aceste semn, au refuzat să accepte acest semn, pe Isus Cristos însuși, care se afla chiar în fața ochilor lor. Ei deja respinsese mesajul lui Ioan Botezătorul iar acum ei îl resping pe Isus, ca fiind Mesia, unsul lui Dumnezeu. Ei l-au respins pe Isus și mesajul său ce provenea direct de la Dumnezeu Tatăl.
De multe ori putem deveni asemenea fariseilor sau chiar mai mult decât ei. Cristos vine pe cale noastră, pe drumul vieții noastre și începe să își facă simțită prezența însă noi de cele mai multe ori îl ignorăm complet. Probabil fiindcă încă nu am devenit destul de maturi în credință. Dăm dovadă de această imaturitate prin numeroasele momente în care ne îndoim, în care avem dubii, când dăm dovadă că ne lipsește generozitatea spirituală sau dorința noastră că Dumnezeu îndeplinește standardul nostru de dovadă, dovadă de care avem nevoie pentru a crede în el. Atât de des l-am pus pe Cristos să se aplece, să se de-a după modul nostru de a gândi, de a simți și de a acționa în loc să ne ridicăm la propriul său mod de a acționa, de a gândi și de a simți. Însă dacă am avea o credință matură în el atunci am fi capabili să ne trăim credința în mod activ, credință care va duce în mod automat, natural, la o schimbare radicală a inimii noastre, a atitudinii noastre dar mai ales a comportamentului nostru.
De asemenea, unora le plac, ghicitul, credințele superstițioase sau mai bine zis superstițiile, ghicitul în palmă, horoscopul și multe altele lucruri care ne ghicesc viitorul, soarta, ceea ce se va întâmpla cu noi.
Însă, uităm că Isus a făcut destulă muncă și ne-a arătat destule semne, pe drumul vieții noastre creștine, care să ne facă capabili de a vedea iubirea și milostivirea lui Dumnezeu. Una dintre aceste semne este sfânta Euharistie. Sfânta Euharistie este unul dintre cele mai mari semne ale prezenței lui Isus din noi. Papa emerit Benedict al XVI-lea în scrisoarea sa trimisă cu ocazia celui de-al 24-lea congres italian al Euharistiei a spus că: În pâinea și vinul, care în cadrul sfintei Liturghii, devin trupul și sângele Domnului, poporul creștin își poate găsi hrana și susținerea de care are nevoie în călătoria lor pe drumul spre sfințenie, spre universala vocație a tuturor celor botezați.
De asemenea, dacă am fost atinși, cu adevărat de Isus, atunci nu vom avea cum să facem din credință o rutină, nu ne vom permite să lipsim de la o sfântă Liturghie, pentru a ne putea hrăni continuu cu cuvântul lui Dumnezeu dar și pentru a-l păstra. Însă mai presus de toate, iubirea noastră pentru Domnul care este asemenea unui foc în sufletul nostru, un foc extrem de contagios. Papa Ioan Paul al II-lea a scris în scrisoarea sa apostolică Novo Millennio Inuente că Dumnezeu îi cheamă pe credincioși la un zel misionar reînnoit, acela de al proclama pe Cristos prin cuvânt și de a da mărturie cu propria viață în toate circumstanțele și situațiile, în toate contextele sociale, culturale și politice.
În încheiere să reflectăm asupra acestor cuvinte ale lui Isus, oricine mă vede pe mine, îl vede și pe Tatăl. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Înțelegerea semnului lui Iona.
- Deschiderea față de cuvântul lui Dumnezeu.
- O evanghelie a acceptări și iubirii.
Miercuri din săptămâna 1 din Post – 2
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum oameni îi cer lui Isus și insistă ca el să facă ceva senzațional pentru a dovedi că el cu adevărat era cel uns de Dumnezeu. La această cerere a lor Isus le spune,...
Miercuri din săptămâna 1 din Post – 1
De multe ori putem deveni asemenea fariseilor sau chiar mai mult decât ei....