Lc 11,29-32
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum oameni îi cer lui Isus și insistă ca el să facă ceva senzațional pentru a dovedi că el cu adevărat era cel uns de Dumnezeu. La această cerere a lor Isus le spune, Această generaţie este o generaţie rea… nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. Ei nu reușeau să vadă că cel mai mare semn se afla chiar în fața ochilor lor, Isus Cristos însuși. De fapt, ei au fost cei mai privilegiați fiindcă Dumnezeu le dăduse un semn mult mai mare decât semnul pe cale îl dăduse Ninivitenilor în persoana lui Iona.
Oameni așa cum suntem, avem nevoie de semne și simboluri pentru a înțelege și cuprinde lucrurile. Astăzi ajungem să ne întrebăm, Care să fie semnele prezenței lui Dumnezeu din mijlocul nostru? Pentru omul credinței, întreaga creație arată spre existența și continua prezență a lui Dumnezeu pe pământ. Pentru creștini, semnul iubirii lui Dumnezeu este crucea. Iubirea lui Dumnezeu sa materializat în momentul în care el ni l-a dat pe Fiul său cel preaiubit. Iar în cruce, vedem iubirea cea mai mare a lui Isus, precum și a Tatălui său ceresc, când el și-a oferit viața pentru noi toți. De fiecare dată când facem semnul sfintei crucii, ni se amintește de veșnica prezență a preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în viețile noastre. De asemenea, avem și sacramentele, mai ales sfânta Euharistie, prin care Cristos își revarsă efectele harului său asupra noastră. În semnele sacramentale ale pâinii și ale vinului, îl vedem pe Isus. Cel care, într-un mod mai sângeros, și-a oferit viața pe cruce, acum se oferă pe sine însuși în Euharistie. Pentru toate acele ocazii în care, asemenea oamenilor din Ninive, ne-am îndoit de prezența lui Cristos în viețile noastre și nu am ascultat de cuvintele sale, să ne căim acum și să cerem iertare de la Dumnezeu.
