sâmbătă, 19 decembrie 2020

19 decembrie

Fer. Urban al V-lea, pp.

Culoare:    violet
Psaltire
:    III

Liturghie la alegere,
prefaţă pentru Advent II

Jud 13,2-7.24-25a
Ps 70
Lc 1,5-25

LECTURA I

Naşterea lui Samson este anunţată de un înger.

Citire din cartea Judecătorilor 13,2-7.24-25a
În zilele acelea, era un om în Ţoreea din familia fiilor lui Dan, al cărui nume era Manoah. Soţia lui era sterilă şi nu putea avea copii. 3 Îngerul Domnului i s-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil. 4 Acum, ai grijă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur! 5 Vei zămisli şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale. El va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor”. 6 Femeia s-a dus şi i-a spus soţului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Nu l-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care este numele lui. 7 Dar mi-a zis: «Vei zămisli şi vei naşte un fiu; acum, să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur, pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale până în ziua morţii lui!»” 24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. 25a Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 70(71),3-4a.5-6ac.16-17 (R.: cf. 8)
R.: Lauda ta, Doamne, o voi cânta şi măreţia ta o voi vesti.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti tăria mea şi cetatea mea de apărare!
4a Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ac În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
tu ai fost ocrotitorul meu. R.

16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte
că doar a ta este dreptatea.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                              

(Aleluia) O, mlădiţă din rădăcina lui Iese, care te înalţi ca un steag pentru popoare, în faţa ta vor amuţi regii pământului, pe tine te vor chema popoarele, vino şi ne eliberează, nu mai întârzia! (Aleluia)

EVANGHELIA

Naşterea lui Ioan Botezătorul este anunţată de îngerul Gabriel.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. 7 Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. 10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. 11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! 14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. 19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!” 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. 22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. 23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: 25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

Cuvântul Domnului

19 decembrie – 4

Lc 1,5-25

Vestea nașterii lui Ioan

În textul evangheliei de astăzi, îngerul Gabriel îi vestește lui Zaharia că soția lui va zămisli un fiu în ciuda faptului că era destul de înaintată în vârstă și stearpă. Zaharia la început refuză să creadă iar pe deasupra îi era și frică, iar asta fiindcă el nu știa cum să de-a această veste celorlalți fără ca să fie etichetat ca nebun. Însă Dumnezeu îl cruță pe Zaharia de la această povară. El intervine și spune tot ce era de spus în locul lui Zaharia. Iar Zaharia a devenit mut şi nu a mai putut vorbi până în ziua în care sau împlinit toate acestea (v.9).

Problema lui Zaharia a fost aceea că el nu s-a încrezut în Dumnezeu. El a respins tot ceea ce i-a spus despre soția lui, că va avea un fiu, în ciuda faptului că nu putea avea și că era și bătrână. Era el plin de amărăciune împotriva lui Dumnezeu pentru toți ani în care acesta i-a ignorat rugăciunile de a avea un copil? Totul ar fi fost mult mai bine dacă el ar fi stat în liniște și și-ar fi petrecut timpul gândindu-se în loc să vorbească, atunci și-ar fi amintit că Dumnezeu a făcut o promisiune asemănătoare și lui Abraham, că va avea un copil la bătrânețe. El nu și-a amintit nici faptul că de multe ori în istoria mântuirii Dumnezeu a ales femei bătrâne și sterile pentru a aduce pe lume copii care să inițieze următoarea etapă a istoriei mântuirii. De exemplu, Sarah, mame lui Isaac; Ana, mama profetului Samuel, și mama fără nume al lui Samson. Era rușinos pentru o femeie iudaică să nu poată zămisli. Evrei credeau că era o pedeapsă de la Dumnezeu pentru un păcat pe care îl comisese femeia sau chiar strămoși ei. Însă aceste femei tot au continuat să se încreadă în Dumnezeu și să rămână credincioși lui.

Textul evangheliei de astăzi ne oferă ocazia de a reflecta la darul unui copil. Copii sunt daruri de la Dumnezeu oferit cuplului. A distruge asemenea copii e ca și cum i-ai da o palmă lui Dumnezeu pe față. Sincer mie milă de acele cupluri care mereu se roagă la Dumnezeu să le ofere și lor un copil din cauza faptului că soțiile nu pot zămisli. Însă mai presus de toate mă doare când aud de numeroși copii nenăscuți ce sunt avortați, uciși și omorâți de către propriile lor mame. Asta nu e doar o nedreptate și o încălcare gravă a drepturilor lor de a fi născut și de a trăi ci și o crimă oribilă comisă împotriva unui copil lipsit de apărare din pântecul mamei lui. Pântecul mamei devine acum un adevărat câmp de luptă în care copilul lipsit de apărare este considerat inamicul. Am dat zilele acestea de un studiu de caz din anii 1990 efectuat de Universitatea John Hopkins din Statele Unite, conform căreia, cu 30-40 de ani în urmă cea mai mare frică a copiilor din școlile generale erau: 1. Animalele, 2. A sta într-o cameră întunecată, 3. Locurile înalte, 4. Străini, 5. Zgomotele puternice. Copiilor de astăzi însă le este frică de următoarele: 1. Divorțul, 2. Războaie nucleare, 3.Cancer, 4. Poluare, 5. De a fi jefuit.

Va trebui să îi iubim pe copii noștri, Dumnezeu ne cheamă la aceasta. Pentru a ne putea iubi copii, Dr. Ross Campbell în cartea sa intitulată Cum să îți iubești cu adevărat copilul, a spus că noi trebuie mereu să ne amintim că:

  1. Ei sunt copii.
  2. Ei au tendința să se comporte ca copii.
  3. Mare parte din comportamentul copilăresc e enervant.
  4. Dacă îmi fac partea mea de părinte și îi iubesc în ciuda comportamentului lor copilăresc, ei vor fi capabili să se maturizeze și să renunțe la aceste căii copilărești.
  5. Dacă doar îi iubesc atunci când mă mulțumesc pe mine (iubirea condiționată), și le ofer iubirea mea doar atunci, ei nu vor simți iubirea adevărată. Iar asta în schimb îi va face nesiguri, își vor distruge imaginea de sine, și îi va opri din a merge mai departe spre un mai bun control-de-sine și un comportament mult mai matur. Prin urmare, comportamentul lor este responsabilitatea mea dar este și a lor.
  6. Dacă îi iubesc necondiționat, atunci ei se vor simți bine despre ei înșiși, și vor fi confortabili cu ei înșiși. Ei apoi vor fi capabili să își controleze anxietățile, și comportamentul lor odată cu înaintarea spre maturitate.

Pentru noi, prin acest text evanghelic, Dumnezeu ne spune că trebuie să ne încredem complet în el, ca răspuns al nostru la marea sa iubire pentru noi. Însă am citit într-o revistă intitulată Jurnalul doamnelor de casă (Sept., 1981), un studiu de caz în care s-a pus întrebarea, În cine te încrezi? Răspunsurile au fost: 40%- Walter Cronkite, Papa Ioan Paul al II-lea-26%, Billy Graham-6%, și doar 3% au răspuns că se încred în Dumnezeu. Amin