Lc 1,5-25
În momentul în care îngerul Gabriel i-a adus vestea lui Zaharia, vestea că soția lui va da naștere unui copil, unui fiu în ciuda vârstei înaintate, acesta nu a crezut. Copleșit de sentimente nu și-a dat seama de implicațiile acestei vești. Înfricoșat și simțindu-se nelalocul său, nu a știut cum avea să aducă vestea celorlalte rude și vecini ai săi fără a fi etichetat de aceștia ca fiind nebun, sărit de pe fix.
:max_bytes(150000):strip_icc()/archangel-gabriel-strike-zacharias-dumb-end-1840s-artist-ivanov-alexander-andreyevich-1806-1858-464439719-58a1f35d5f9b58819c78e63a.jpg)
Dumnezeu, însă, la scutit pe Zaharia de această povară destul de grea. Dumnezeu a intervenit și a spus tot ceea ce era de spus în locul lui. Zaharia a fost lăsat mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, după cum vom auzi în textul evangheliei de astăzi. Iar în momentul în care toate acestea au avut loc, Dumnezeu a îndepărtat de la acest cuplu, rușinea religioaso-culturală pe care au avut-o timp de foarte mulți ani, din cauza faptului că nu avusese nici un copil.
Oare nu Petru a fost cel care ne-a spus Încredinţaţi-i lui toată îngrijorarea voastră, căci el se îngrijeşte de voi! Dumnezeu într-adevăr are grijă de noi. El a avut grijă de Zaharia și Elisabeta binecuvântându-i cu un copil, ca răsplată a faptului că au rămas credincioși în ochii lui Dumnezeu, păstrând toate poruncile și ordinele Domnului. Un lucru e clar, că dacă învățăm să abandonăm toate problemele și grijile noastre în grija lui Dumnezeu, el va avea grijă să vorbească și să facă toate acelea în locul nostru și pentru noi.
