Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an – 1

sâmbătă, 10 iulie 2021

Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an

Sf. Victoria, m.

Culoare:  verde
Psaltire
:   II

Liturghie la alegere
prefaţă comună

Gen 49,29-32; 50,15-26a
Ps 104
Mt 10,24-33

Ant. la intrare                           Cf. Ps 47,10-11

Ne amintim de bunătatea ta, Dumnezeule, în mijlocul templului tău. Ca şi numele tău, Dumnezeule, slava ta se întinde până la marginile pământului; dreapta ta este plină de dreptate.

Rugăciunea Zilei

Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tău, tu ai ridicat omenirea căzută. Te rugăm, dăruieşte-le credincioşilor tăi bucuria sfântă că au fost eliberaţi din robia păcatului şi călăuzeşte-i la fericirea veşnică. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Dar Dumnezeu vă va vizita; şi vă va face să urcaţi din ţara aceasta.

Citire din cartea Genezei 49,29-32; 50,15-26a
În zilele acelea, Iacob le-a poruncit şi le-a zis: “Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântaţi-mă lângă părinţii mei, în peştera care este în câmpia lui Efron, heteul, 30 în peştera din câmpia care este la Macpela, faţă în faţă cu Mambre, în ţara Canaan, pe care Abraham a dobândit-o împreună cu câmpia de la Efron, heteul, ca proprietate de mormânt! 31 Acolo i-au îngropat pe Abraham şi pe Sara, soţia lui; acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, soţia lui, şi acolo am îngropat-o pe Lea. 32 Proprietatea şi peştera care se găseşte în el au fost cumpărate de la fiii lui Het. 50,15 Văzând fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: “Cine ştie dacă Iosif nu ne va purta ură şi nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16 Au poruncit să i se spună lui Iosif: “Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit, zicând: 17 «Aşa să-i spuneţi lui Iosif: ‘Acum, iartă, te rog, vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut rău!’» Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!” Şi Iosif a plâns când ei i-au spus aceste cuvinte. 18 Apoi fraţii săi au venit ei înşişi şi au căzut în faţa lui şi i-au spus: “Iată-ne, suntem sclavii tăi!” 19 Dar Iosif le-a zis: “Nu vă temeţi! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Voi aţi gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlineşte astăzi, să facă să trăiască un popor numeros. 21 Acum, nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri”. I-a mângâiat şi le-a vorbit la inimă. 22 Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe fiii lui Efraim până la a treia generaţie. De asemenea şi pe fiii lui Machir, fiul lui Manase, care s-au născut pe genunchii lui Iosif. 24 Iosif le-a zis fraţilor săi: “Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita şi vă va face să urcaţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat-o lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob”. 25 Şi Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: “Când Dumnezeu vă va vizita, să luaţi oasele mele de aici!” 26a Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 104(105),1-2.3-4.6-7 (R.: cf. Ps 68(69),33b)
R.: Căutaţi-l pe Domnul şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6 Voi, descendenţa lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE          1Pt 4,14

(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)

EVANGHELIA

Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,24-33
În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: “Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici sclavul mai presus decât stăpânul său. 25 Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi sclavului, ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui! 26 Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, să ne rugăm ca în toate ocaziile vieții noastre să nu ne fie frică, ci mereu să ne încredem în iubirea lui Dumnezeu. Să spunem împreună:

R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca toți cei care sunt plini de griji în viață, să nu dispere, ci să ajungă la cunoașterea iubirii necondiționate și universale a lui Dumnezeu. R.
  • Ne rugăm ca toți cei care sunt ținuți prizonieri, și care au parte de abuzul sistemului sau a colegilor de celulă, să fie binecuvântați cu harul curajului. R.
  • Ne rugăm ca guvernele care și-au dat acordul pentru abuzul și tortura prizonierilor să își schimbe politicile rele, și să învețe să îi trateze pe toți cu respect. R.
  • Ne rugăm ca inima iertătoare a patriarhului Iosif față de frați și familiile lor, precum și asigurarea protecției sale, să fie un model pentru familiile noastre în momentele lor de tensiuni și dificultăți. R.
  • Ne rugăm ca legătura dintre Iacob și fiul său Iosif să aducă binecuvântări, taților și fiilor de astăzi, pentru ca și ei să lase în urmă o moștenire a bunătății celor care îi vor moșteni. R.
  • Ne rugăm ca toți răposați noștri să fie chemați de Dumnezeu la el și să le ofere pacea și fericirea sa. R.

Doamne Dumnezeule, inimile noastre te caută în pace, știind că judecata ta e mereu dreaptă și plină de milostivire. Dă-ne te rugăm unitatea pe care a voit-o și Fiul tău Isus, care e Domnul Nostru în toți veci vecilor. Amin

Asupra Darurilor

Darurile pe care le închinăm numelui tău să ne purifice, Doamne, şi să ne facă să înaintăm zi de zi în trăirea vieţii cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtășanie                        Ps 33,9

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul; ferice de omul care se încrede în el.

După Împărtășanie

Doamne, tu ne-ai copleşit cu darurile tale minunate; dă-ne, te rugăm, harul să primim în noi roadele mântuirii şi să nu încetăm niciodată a te lăuda. Prin Cristos, Domnul nostru.

Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an – 2

Mt 10,24-33

Curajul sub persecuție

Unul din darurile Duhului Sfânt e tocmai frica de Domnul.  Însă această frică de Domnul nu are nimic de a face cu frica în sensul ei normal al cuvântului. Această frică de Domnul sau frică dumnezeiască este mai degrabă un sentiment de conștientizare față de Cel care ne-a făcut în iubire și care ne susține în milostivire și bunătate. O frică sănătoasă de Dumnezeu, după cum spusese cineva, ne conduce la maturitate spirituală, înțelepciune și judecată dreaptă și ne eliberează de tirania păcatului mândriei, a lașității mai ales în fața răului și a înșelăciunii spirituale. Dar mai presus de toate această frică de Dumnezeu este antidotul fricii de a pierde viața cuiva.

În textul evangheliei de astăzi am văzut cum de trei ori Isus le spune discipolilor săi să nu le fie frică. Frica, după cum spusese altcineva, este iubirea care se datorează zeilor și regilor. Însă dacă iubirea noastră de Dumnezeu este cu adevărat o formă de frică, atunci cred că am ajunge să îl iubim mai mult pe cel rău decât pe Dumnezeu. Adevărul e că Dumnezeu cere iubirea noastră și nu frica noastră. S-a spus că cei care iubesc să le fie frică, le e frică să iubească. Cum poate Dumnezeu să iubească să îi fie frică sau să îi fie frică să fie iubit? Iar asta fiindcă Dumnezeu este iubire (1In4,18).

Frica e o forță puternică. Ne poate duce la panică și fugă sau ne poate duce la credință și faptă. Frica mai este și o consecință directă a înstrăinării. Un exemplu concret de înstrăinare se aseamănă cu ceea ce descoperise un chinez la limba engleză când încerca să o învețe. El a spus că cel mai surprinzător lucru la engleză e frecvența cuvântului I adică eu, care mereu e scris cu literă mare, asemenea lui Dumnezeu și nu cu literă mică. Spre deosebire de celelalte limbi care au avut abilitatea de a lăsa pronumele Eu cu literă mică, după cum e și la noi români. El a spus că e foarte ciudat să te tot menționezi pe tine însuși. Însă poate că ceea ce ne rănește cel mai mult e faptul că acest I/eu, este un pronume în sine, sinele este văzut ca un fel de lucru, un lucru printre alte lucruri, un lucru separat. În multe limbi el face parte din verb.

Acesta a continuat să spună că ar face cu adevărat o imensă diferență în lume dar și reflexiei noastre dacă noi nu ne-am vedea pe noi înșine ca pronume sau ca un fel de lucruri ce stau deoparte, supraveghind celelalte lucruri ci mai degrabă ca schimbători de verbe. Cum ar fi dacă Eu aș simți cu adevărat, de exemplu, că exist, în loc de Eu exist. Această schimbare m-ar face să simt că eu nu sunt într-un loc sperat de restul creației. Ci aș fi într-o legătură directă cu tot și cu toate, că nu mai sunt singur, cu frica de a fi înlăturat. Cu toți avem capacitatea de a ne deconecta pe noi înșine de lume, de Dumnezeu dar mai ales chiar și de noi înșine. Ca început de drum de întoarcere ar putea fi de a înceta de a mai face referință la Eu ca ceva separat.

Un lucru e clar că dacă frica nu ar domina viața noastră atunci această înstrăinare ar putea fi vindecată. Pentru noi creștini, sfântul apostol Paul ne-a învățat că trupul lui Cristos este și trebuie să fie centrul acestei vindecări. Și spusese: Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine (Gal 2,20).

În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ale sfântului Paul, din scrisoarea sa către Romani: Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? (8,31). Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? (8,35). Amin

Alte teme omiletice și catehetice

  1. Iertarea frățească.
  2. Costul uceniciei.
  3. Spiritul inimos al lui Iosif.
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?