Mt 10,24-33
Textul evangheliei de astăzi e format doar din zece versete în care vom vedea că Isus le spune de trei ori discipolilor săi, să nu le fie frică. Că nu trebuie să le fie frică de nimic altceva, până și de moarte. Singurul lucru de care trebuie să le fie frică e iadul. Însă tot el ne învață că dacă îl pierdem pe Dumnezeu, vom pierde totul. Cineva a spus că sunt doar două lucruri pe care Cristos ni le interzice, frica și tristețea.
De exemplu, Isus își mustrase la un moment dat discipoli spunându-le, De ce sunteți oameni cu puțină credință. Eu sunt cel care nu are frică. Cu o altă ocazie îi spusese Mariei Magdalena, Femei, de ce plângi, pe cine cauți? Apoi, celor doi discipoli ce mergeau spre Emaus, le-a spus Ce este această discuție pe care o țineți unul cu altul în timp ce mergeți, că sunteți triști? O nebunilor și greoi la inimă în a crede.
Frica este unul dintre cei mai aprigi dușmani ai omenirii. Ori de câte ori ne este frică, în acel moment nu mai avem cum să acționăm în mod liber.
Conform lui Ioseph T. McGloin, frica de viitor este o pierdere de timp, din moment ce te face să suferi în așteptarea lucrurilor care poate nu vor avea loc niciodată, sau te forțează să înduri de două ori durerea care va veni odată cu acele evenimente.
Frica însă nu este și o parte a vieții creștinului. Cristos dorește să ne asigure că el este întotdeauna cu noi. De fiecare dată când celebrăm sfânta Euharistie imediat după rugăciunea Tatăl Nostru, îi cerem lui Dumnezeu să ne ferească de orice tulburare, ori altfel spus de frică. Dacă îl iubim pe Dumnezeu atunci nu va trebui să fie frică. Dacă îl iubim pe Dumnezeu va trebui să fim liberi.
