Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. şi 119 îns., m. *; Veronica Giuliani, fc.
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Is 6,1-8
Ps 92
Mt 10,24-33
Ant. la intrare Cf. Ps 47,10-11
Ne amintim de bunătatea ta, Dumnezeule, în mijlocul templului tău. Ca şi numele tău, Dumnezeule, slava ta se întinde până la marginile pământului; dreapta ta este plină de dreptate.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tău, tu ai ridicat omenirea căzută. Te rugăm, dăruieşte-le credincioşilor tăi bucuria sfântă că au fost eliberaţi din robia păcatului şi călăuzeşte-i la fericirea veşnică. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Sunt un om cu buze necurate şi ochii mei l-au văzut pe regele, Domnul Sabaot!
Citire din cartea profetului Isaia 6,1-8
În anul morţii regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. 2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul către altul şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot! Plin este tot pământul de mărirea lui!” 4 Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. 5 Şi am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaot!” 6 Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura şi a zis: “Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!” 8 Am auzit glasul Domnului, zicând: “Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?” Iar eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a)
R.: Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate.
1ab Domnul stăpâneşte
îmbrăcat în maiestate,
Domnul s-a îmbrăcat,
s-a încins cu putere. R.
1c A pus pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine.
2 Din vremuri străvechi este aşezat tronul tău de domnie:
tu eşti din veşnicie! R.
5 Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,
sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne,
în vecii vecilor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,24-33
În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: “Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici sclavul mai presus decât stăpânul său. 25 Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi sclavului, ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui! 26 Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, să ne rugăm ca în toate ocaziile vieții noastre să nu ne fie frică, ci mereu să ne încredem în iubirea lui Dumnezeu. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca toți cei care sunt plini de griji în viață, să nu dispere, ci să ajungă la cunoașterea iubirii necondiționate și universale a lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca toți cei care sunt ținuți prizonieri, și care au parte de abuzul sistemului sau a colegilor de celulă, să fie binecuvântați cu harul curajului. R.
- Ne rugăm ca guvernele care și-au dat acordul pentru abuzul și tortura prizonierilor să își schimbe politicile rele, și să învețe să îi trateze pe toți cu respect. R.
- Ne rugăm ca curajul sfântului Augustin Zhao Rong şi celor 119 însoțitori ai lui martiri să devină un adevărat exemplu pentru toți creștini de astăzi. R.
- Ne rugăm ca catolici din China, care au parte de atât de multe greutăți pentru credința lor, să aibă acea pace a inimii care să le permită să trăiască pentru Cristos și să împărtășească iubirea și milostivirea sa necondiționată față de cei din jur. R.
- Ne rugăm ca toți răposați noștri să fie chemați de Dumnezeu la el și să le ofere pacea și fericirea sa. R.
Doamne Dumnezeule, inimile noastre te caută în pace, știind că judecata ta e mereu dreaptă și plină de milostivire. Dă-ne te rugăm unitatea pe care a voit-o și Fiul tău Isus, care e Domnul Nostru în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
Darurile pe care le închinăm numelui tău să ne purifice, Doamne, şi să ne facă să înaintăm zi de zi în trăirea vieţii cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Ps 33,9
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul; ferice de omul care se încrede în el.
După Împărtășanie
Doamne, tu ne-ai copleşit cu darurile tale minunate; dă-ne, te rugăm, harul să primim în noi roadele mântuirii şi să nu încetăm niciodată a te lăuda. Prin Cristos, Domnul nostru.
Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an – 2
Mt 10,24-33
Curajul sub persecuție
Unul din darurile Duhului Sfânt e tocmai frica de Domnul. Însă această frică de Domnul nu are nimic de a face cu frica în sensul ei normal al cuvântului. Această frică de Domnul sau frică dumnezeiască este mai degrabă un sentiment de conștientizare față de Cel care ne-a făcut în iubire și care ne susține în milostivire și bunătate. O frică sănătoasă de Dumnezeu, după cum spusese cineva, ne conduce la maturitate spirituală, înțelepciune și judecată dreaptă și ne eliberează de tirania păcatului mândriei, a lașității mai ales în fața răului și a înșelăciunii spirituale. Dar mai presus de toate această frică de Dumnezeu este antidotul fricii de a pierde viața cuiva.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum de trei ori Isus le spune discipolilor săi să nu le fie frică. Frica, după cum spusese altcineva, este iubirea care se datorează zeilor și regilor. Însă dacă iubirea noastră de Dumnezeu este cu adevărat o formă de frică, atunci cred că am ajunge să îl iubim mai mult pe cel rău decât pe Dumnezeu. Adevărul e că Dumnezeu cere iubirea noastră și nu frica noastră. S-a spus că cei care iubesc să le fie frică, le e frică să iubească. Cum poate Dumnezeu să iubească să îi fie frică sau să îi fie frică să fie iubit? Iar asta fiindcă Dumnezeu este iubire (1In4,18).
Frica e o forță puternică. Ne poate duce la panică și fugă sau ne poate duce la credință și faptă. Frica mai este și o consecință directă a înstrăinării. Un exemplu concret de înstrăinare se aseamănă cu ceea ce descoperise un chinez la limba engleză când încerca să o învețe. El a spus că cel mai surprinzător lucru la engleză e frecvența cuvântului I adică eu, care mereu e scris cu literă mare, asemenea lui Dumnezeu și nu cu literă mică. Spre deosebire de celelalte limbi care au avut abilitatea de a lăsa pronumele Eu cu literă mică, după cum e și la noi români. El a spus că e foarte ciudat să te tot menționezi pe tine însuși. Însă poate că ceea ce ne rănește cel mai mult e faptul că acest I/eu, este un pronume în sine, sinele este văzut ca un fel de lucru, un lucru printre alte lucruri, un lucru separat. În multe limbi el face parte din verb.
Acesta a continuat să spună că ar face cu adevărat o imensă diferență în lume dar și reflexiei noastre dacă noi nu ne-am vedea pe noi înșine ca pronume sau ca un fel de lucruri ce stau deoparte, supraveghind celelalte lucruri ci mai degrabă ca schimbători de verbe. Cum ar fi dacă Eu aș simți cu adevărat, de exemplu, că exist, în loc de Eu exist. Această schimbare m-ar face să simt că eu nu sunt într-un loc sperat de restul creației. Ci aș fi într-o legătură directă cu tot și cu toate, că nu mai sunt singur, cu frica de a fi înlăturat. Cu toți avem capacitatea de a ne deconecta pe noi înșine de lume, de Dumnezeu dar mai ales chiar și de noi înșine. Ca început de drum de întoarcere ar putea fi de a înceta de a mai face referință la Eu ca ceva separat.
Un lucru e clar că dacă frica nu ar domina viața noastră atunci această înstrăinare ar putea fi vindecată. Pentru noi creștini, sfântul apostol Paul ne-a învățat că trupul lui Cristos este și trebuie să fie centrul acestei vindecări. Și spusese: Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine (Gal 2,20).
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ale sfântului Paul, din scrisoarea sa către Romani: Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? (8,31). Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? (8,35). Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Chemarea noastră baptismală.
- Dăruitor de bunăvoie.
- Susținerea convingelor proprii.
Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an – 2
Mt 10,24-33 Curajul sub persecuție Unul din darurile Duhului Sfânt e tocmai frica de Domnul. Însă această frică de Domnul nu are nimic de a face cu frica în sensul
Sâmbătă din săptămâna a 14-a de peste an – 1
Textul evangheliei de astăzi e format doar din zece verste în care vom vedea că Isus le spune de trei ori discipolilor săi, să nu le fie frică. Că nu trebuie să le fie frică de nimic altceva, până și de moarte....
