Sâmbătă din săptămâna a 2-a din Postul Mare

Ant. la intrare            Ps 144,8-9

Rugăciunea Zilei

Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.

Cuvântul Domnului

Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)
R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

³ El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
⁴ El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

⁹ El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
¹⁰ El nu face după greşelile noastre,
nici nu răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.

¹¹ Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
¹² Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”.

Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. ² Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. ³ Atunci, le-a spus această parabolă: ¹¹ “Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!” Iar el le-a împărţit averea. ¹³ Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. ¹⁴ După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. ¹⁶ Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. ¹⁷ Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! ¹⁸ Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; ¹⁹ nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» ²⁰ Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. ²¹ Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău”. ²² Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, ²⁴ căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. ²⁵ Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. ²⁶ Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. ²⁷ El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat”. ²⁸ Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. ²⁹ El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. ³⁰ Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat”. ³¹ Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. ³² Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Dumnezeu, care este un tată bun şi milostiv, iartă toate păcatele noastre. Convertiţi de îmbrăţişarea sa iubitoare, să-i adresăm rugăciunea noastră, spunând:

R.: Doamne, ai milă de noi!

• Ne rugăm ca Biserica lui Dumnezeu să experimenteze în ea însăşi reconcilierea evanghelică şi să se prezinte lumii, rănită de păcat, drept semn credibil al convertirii şi al unităţii. R.

• Ne rugăm ca toţi creştinii să fie, pentru cei care consideră imposibilă iertarea, o actualizare concretă a parabolei evanghelice. R.

• Ne rugăm ca familia, care este iradierea paternităţii şi maternităţii lui Dumnezeu, să-şi educe fiii spre iertare şi comuniunea bucuriei. R.

• Ne rugăm ca tinerii care, în căutarea unei forme de libertate şi a unei lumi noi, au aflat o sclavie morală să se deschidă în faţa lui Cristos, eliberatorul omului. R.

• Ne rugăm ca persoanele dezorientate de propunerile negative ale societăţii să găsească în planul lui Dumnezeu pentru om referirea sigură pentru viaţa proprie. R.

• Ne rugăm ca persoanele persecutate din cauza credinţei şi dreptăţii să nu cedeze puterilor răului, ci să se încreadă în puterea victorioasă a Duhului lui Cristos. R.

• Ne rugăm ca noi, care am ascultat evanghelia milostivirii, să avem puterea de a ne ridica şi de a ne îndrepta spre reconcilierea pascală. R.

Părinte preamilostiv, care ne atragi la convertire, arătându-ne bunătatea şi milostivirea ta, dă-ne harul ca, refuzând hrana necurată a păcatului, să ne hrănim la banchetul euharistiei Postului Mare, pentru a fi transformaţi în Cristos. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Trebuie să te bucuri, fiule, căci fratele tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit.

Taina dumnezeiască pe care am primit-o, Doamne, să pătrundă străfundurile inimii noastre şi să ne facă părtaşi de puterea ei. Prin Cristos, Domnul nostru.