Sf. Familie: Isus, Maria şi Iosif (C)

Păstorii au venit în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle.

Samuel, câte zile va avea, va fi dăruit Domnului.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,20-22.24-28
Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci zicea: “De la Domnul l-am cerut!” ²¹ Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi să-şi împlinească votul. ²² Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: “Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”. ²⁴ Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic. ²⁵ Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli. ²⁶ Ana a zis: “Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! ²⁷ Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. ²⁸ De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.

Cuvântul Domnului

Ps 83(84),2-3.5-6a.9-10 (R.: cf. 5)
R.: Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu!

² Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne Sabaot!
³ Sufletul meu suspină, ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeul cel viu! R.

⁵ Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
⁶ Fericit este omul care îşi află tăria în tine
şi căile tale sunt mereu în inima sa! R.

⁹ Doamne Dumnezeule Sabaot, ascultă rugăciunea mea;
Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea!
¹⁰ Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa unsului tău! R.

Ne numim copiii lui Dumnezeu. Şi suntem.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2.21-24
Preaiubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. ² Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este. ²¹ Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu ²² şi orice i-am cere primim de la el pentru că ţinem poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut. ²³ Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. ²⁴ Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi, după Duhul pe care ni l-a dat.

Cuvântul Domnului

(Aleluia) Deschide, Doamne, inima noastră, ca să înţelegem cuvintele Fiului tău! (Aleluia)

Isus este găsit de părinţii săi în mijlocul învăţătorilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. ⁴³ Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. ⁴⁴ Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. ⁴⁵ Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. ⁴⁶ După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. ⁴⁸ Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: “Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” ⁴⁹ El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” ⁵⁰ Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. ⁵¹ Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. ⁵² Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Cuvântul Domnului

Fraților preaiubiți, Fiul lui Dumnezeu a venit în lume printr-o familie, o familie care cunoștea iubirea și unitatea precum și neliniștea și pericolul. Să ne rugăm astăzi pentru harul de a înțelege mai bine viața familiei de astăzi spunând împreună:

 R. Ascultă-ne Doamne!

• Ne rugăm pentru familia Bisericii: ca în unire cu papa Francisc, să ne încredem mereu în voința Tatălui, și să umblăm mereu pe calea lui Isus pentru a fi mai atenți față de înțelepciunea Duhului Sfânt. R.

• Ne rugăm pentru familia popoarelor: ca ei să pună deoparte armele de război și violențe, a minciunii și corupției, și să caute pacea și binele tuturor. R.

• Ne rugăm pentru propriile noastre familii: ca noi să fim recunoscători unul față de celălalt, și să stăm uniți în momentele de dificultate și tensiuni, după cum a făcut Iosif și Maria cu pruncul Isus. R.

• Ne rugăm pentru familiile afectate de pandemia de Covid: ca acolo unde e boală și durere, lipsa locului de muncă, neliniște și sărăcie, noi să descoperim un nou spirit de fraternitate prin care să avem grijă și ne respectăm reciproc. R.

• Ne rugăm pentru familiile separate de persecuțiile religioase, războaie, terorism, dificultăți economice sau de pandemia de Covid, ca credința să le de-a un sens, speranța să îi susțină pe toți iar iubirea să unească întreaga omenire. R.

• Ne rugăm pentru toți credincioși noștri răposați, ca noi să ne amintim de ei cu recunoștință și cu speranța că acum se află în lumina lui Cristos pentru a trăi mereu în comuniune cu toți sfinți din cer. R.

Tată ceresc, permite-ne te rugăm să vedem în familia sfântă de la Nazaret, Isus, Maria și Iosif, acea inspirație prin care și noi să ne hrănim iubirea, pacea și bucuria din familiile noastre și de a respecta cu demnitate fiecare persoană. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Dumnezeul nostru s-a arătat pe pământ şi a trăit printre oameni.

Părinte preaîndurător, tu ne înviorezi cu tainele cereşti; dă-ne, te rugăm, harul să imităm mereu exemplul sfintei Familii, pentru ca, după suferinţele vieţii acesteia, să avem parte, alături de ea, de fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.