vineri, 29 ianuarie 2021

Vineri din săptămâna a 3-a de peste an

Sf. Valeriu, ep.

Culoare:    verde
Psaltire
:    III

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Evr 10,32-39
Ps 36
Mc 4,26-34

LECTURA I

Aţi susţinut o luptă grea. Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea!

Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39
Fraţilor, amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o luptă grea, plină de suferinţe: 33 pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. 34 Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. 35 Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. 36 Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, 37 deoarece: „Încă puţin, foarte puţin, şi cel care vine va veni şi nu va întârzia; 38 iar cel drept al meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce spre rău, sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el”. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 36(37),3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)
R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
24 Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE             cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA

Omul aruncă sămânţa în pământ. Sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”. 30 Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. 33 Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul, după cum puteau să asculte. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

Vineri din săptămâna a 3-a de peste an – 2

Mc 4,26-34

Semințele cresc singure

Într-o noapte destul de furtunoasă un copil s-a dus la ușa unei bătrâne și a început să bată la ea. Copilul era destul de amețit. Bătrânica i-a pregătit un pahar cu lapte și deja știa că numele copilului era Howard. Copil i-a fost foarte recunoscător după ce a terminat de băut acel pahar cu lapte.

După câțiva ani acea femeie bătrână s-a îmbolnăvit și nimeni nu avea grijă de ea. Era foarte bolnavă. Pe când era în spital se preocupa de factura ei de spital fiindcă nu avea bani necesari pentru a o plăti.

După operație, a găsit un bilețel scurt lângă masa din salonul ei. Când l-a văzut a și început să tremure fiindcă se gândea că primise deja factura pe care trebuia să o plătească. Însă pe acel bilețel scria, Factura a fost deja plătită printr-un pahar cu lapte. Cu drag, dr Howard Kelly. Femeia și-a amintit imediat de ceea ce făcuse, și i-a mulțumit doctorului din străfundul inimii ei. Oare împărăția lui Dumnezeu începe și la noi cu astfel de situații?

În textul evangheliei de astăzi am avut ocazia să ascultăm alte două parabole ale lui Isus, în care vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu. Isus a sădit această sămânță a împărăției cu mai bine de două mii de ani în urmă, însă a sădit-o și în sufletele noastre în momentul în care am fost botezați, în momentul în care fiecare dintre noi a devenit creștin. Însă întrebarea e, această sămânță a împărăției lui Dumnezeu crește oare deja în inimile și în sufletele noastre sau încă nu? Răspunsul cel mai probabil e că încă nu iar asta fiindcă cu siguranță sunt încă multe alte zone în viețile noastre  în care Cristos încă nu domnește, ci lumea iar uneori ba chiar Satana e cel care se află în control, în ciuda multelor noastre rugăciuni, citire a sfintei Scripturi, participare la numeroase sfinte Liturghii și multe altele asemenea. Însă, asemenea seminței ce crește încet dar bine, această sămânță a împărăției este foarte puternică și nimic nu o poate opri din creștere. Fiindcă creșterea ei este naturală și de neoprit, asemenea adevărului care este de neoprit, iar asta fiindcă Dumnezeu e cel care îndrumă creșterea ei. El este cel care se ocupă de timpul de creștere și dezvoltare a împărăției în lume dar și în noi. Însă:

Unu, atât de multe persoane trec prin viață fără a recunoaște mâna lui Dumnezeu. Mulți dintre noi au tendința de a spune că multe miracole care au loc în viețile lor sunt simple coincidențe. Însă adevărul e că miracolele au loc atunci când calea lui Dumnezeu coincide cu a noastră. Dumnezeu ne-a dat atât de multe miracole în viețile noastre iar noi prea des rupem roadele acestor haruri fără ca să rezervăm timp pentru a fi recunoscători sau pentru al conștientiza. Cineva spusese că ne păcălim pe noi înșine, din lipsă de experiență, de apropierea și prietenia Tatălui Nostru ceresc, care iubește să aibă grijă de noi și să ne ofere numai lucruri bune. Uneori, el trebuie să ne și pedepsească spre binele nostru. Când acest lucru are loc noi nu trebuie să ne împotrivim mâinii iubitoare a lui Dumnezeu fiindcă el îi mustră doar pe cei pe care el îi iubește, pentru ca ei să poată aduce și mai multe roade.

Doi, harurile mari vin în măsuri mici. Pentru ca harul lui Dumnezeu să intre în viețile noastre noi va trebui să ne facem partea mică și să ne gândim la cât de mult primim în schimb de la acest efort atât de mic al nostru. De exemplu efortul de a merge la sfânta Spovadă. Mergem la biserică, stăm timp de 10 minute ca să ne pregătim sau intrăm direct, vorbim cu preotul după care ne săvârșim pocăința. După ce săvârșim toate acestea, Dumnezeu i-a sufletul nostru dintr-o stare de moarte la o viață nouă, moment în care sufletul nostru este vindecat și restaurat la starea frumoasă de har de dinainte. Harurile lui Dumnezeu vin la noi și datorită micilor noastre eforturi.

În viață mereu vom planta semințe prin tot ceea ce spunem și facem. Așa că ceea ce va trebui să facem e să avem grijă ca roadele pe care le culegem să provină din faptele bune pe care le săvârșim zi de zi, indiferent de cât de mici și nesemnificative ar părea. Amin