Mt 13,18-23 Explicarea parabolei semănătorului Interpretarea parabolei semănătorului din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, este în general privită de către exegeți nu ca aparținând lui Isus ci
Culoare: verde (alb)
Psaltire: IV
Culoare: verde (alb)
Psaltire: IV
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Ier 3,14-17
Ps Ier 31,10.11-12a.13
Mt 13,18-23
Iată, Dumnezeu este ajutorul meu; Domnul este ocrotitorul vieţii mele. Cu bucurie îţi voi aduce jertfă, voi preamări numele tău, Doamne, pentru că este bun.
Priveşte cu îndurare, Doamne, la slujitorii tăi şi înmulţeşte cu bunătate asupra lor darurile harului tău, pentru ca, înflăcăraţi de speranţă, credinţă şi iubire, să stăruie cu grijă pururi trează în împlinirea poruncilor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
Vă voi da păstori după inima mea. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim.
Citire din cartea profetului Ieremia 3,14-17
Aşa vorbeşte Domnul: „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi – oracolul Domnului -, pentru că eu sunt un soţ pentru voi şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion! 15 Vă voi da păstori după inima mea şi vă vor păstori cu ştiinţă şi prudenţă. 16 Când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară în zilele acelea – oracolul Domnului -, nu se va mai zice «arca alianţei Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-ţi va aminti de ea, nu o vor cerceta şi nu se va mai face. 17 În acel timp, vor numi Ierusalimul «tronul Domnului» şi se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalim, şi nu vor mai umbla după încăpăţânarea inimii lor celei rele”.
Cuvântul Domnului
Ier 31,10.11-12a.13 (R.: cf. 10d)
R.: Domnul ne poartă de grijă, căci el este păstorul nostru.
10 Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
„Cel care l-a împrăştiat pe Israel el adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.
11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.
12a Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului. R.
13 Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc roade întru răbdare. (Aleluia)
Cine ascultă cuvântul şi-l înţelege, acesta aduce rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,18-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.
Cuvântul Domnului
Fraților preaiubiți, Maria Magdalena este unul din cei mai iubiți dintre toți sfinți. Apropierea și devoțiunea ei față de Isus din timpul vieții ei pământești ne vorbește despre adevărata prietenie ce poate proveni numai din credință. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
Dumnezeule atotputernic și veșnic, asemenea sfintei Mariei Magdalena pe care o sărbătorim astăzi, și noi dorim atât de mult să vedem gloria ta. Te rugăm să ne dai harul de a fi recunoscători mereu pentru darurile pe care ni le dai. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin.
Dumnezeule, care ai desăvârşit mulţimea jertfelor din legea veche prin jertfa unică şi deplină a lui Cristos, primeşte darurile slujitorilor tăi credincioşi şi sfinţeşte-le cu binecuvântarea ta precum odinioară darurile lui Abel, pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare, spre cinstirea maiestăţii tale, să fie spre mântuire tuturor. Prin Cristos, Domnul nostru.
El a lăsat o amintire a minunilor sale, Domnul este milostiv şi plin de îndurare, le dă hrană celor ce se tem de el.
Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, şi dă-i harul ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru.
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an – 3
Mt 13,18-23
Explicarea parabolei semănătorului
Interpretarea parabolei semănătorului din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, este în general privită de către exegeți nu ca aparținând lui Isus ci ca o interpretare sau un tip de predică a primei comunității creștine, a Bisericii primare. Biserica a elaborat această parabolă ca parte a răspunsului lor dat Cuvântului lui Dumnezeu. Iar asta fiindcă ei erau conștienți de cât de fragil era angajamentul lor față de cuvânt. Din experiența lor proprie, cuvântul lui Dumnezeu, adesea cădea în soluri diferite, primea răspunsuri diferite, adică cei cu inima împărțită, cei entuziasmați superficial, cei frenetici și cei sinceri.
Prin urmare, astăzi vă invit să reflectăm asupra parabolei semănătorului, dar mai ales asupra celui de-al treilea tip de sol în care poate cădea sămânța, în solul cu spini, în cel dificil. Sămânța crește și înflorește, însă anxietatea lumii a eliminat și a reușit să țină deoparte atâta apă și lumină încât sămânța să nu poată aduce rod. Planta era în viață, însă nu a ajuns la maturitate. Acesta este al treilea tip de răspuns pe care îl pot da oameni, frenetici sau cei care sunt prea încărcați de poverile acestei lumii. Încă de la începutul creștinismului, Biserica a recunoscut în permanență nevoia de a avea un spirit de sărăcie. Sărăcia este una dintre cele trei sfaturi evanghelice, celelalte două fiind castitatea și ascultarea. De aceea e important să ne detașăm de bunuri, de bogății dacă dorim să înaintăm în viața noastră creștină.
Mai ales în ziua de astăzi, materialismul este o ispită omniprezentă în lume. Pe de o parte, o anumită reflecție dintr-o carte, spunea despre materialism, că atunci când o persoană iubește lucrurile pământești atât de mult încât să nu se mai poată înțelege cu ele, el se deschide pe sine însuși suferinței, atât celei fizice cât și celei mintale. Unii oameni, de exemplu, și-au asumat riscuri prostești pentru a-și putea ține bogățiile intacte. Ei au murit în riscul lor de a intra în casele arzând sau de a fi uciși din cauza încăpățânării de a rezista și de a ține piept hoților înarmați. Aparent ei au simțit că fără bunurile materiale viața nu ar mai valora absolut nimic.
Reflecția continuă să spună că alți, când au fost forțați să se despartă de averea lor, au fost aruncați în disperare agonizantă, chiar până în punctul suicidului.
În 1975, șase bărbați înarmați au intrat într-un depozit imens cu spații de depozitare din banca Londrei și au furat bunuri în valoare de 7 milioane de dolari. O doamnă, a cărei bijuterii fusese valorificat la 500 000 de mii de dolari a și început să țipe, Tot ceea ce aveam era aici. Întreaga mea viață era în acea cutie. Dacă stăm să ne gândim a fost un comentariu cu adevărat trist asupra valorii bunurilor materiale!
Acesta e și motivul pentru care un preot a spus în omilia sa că singura cale de a cuceri acest asalt asupra credinței noastre este acela de a lua atitudine și de a ne rezerva timp cu Dumnezeu. Va trebui să luăm decizii proactive de a insera momente pentru el în ziua mea. Rugăciunea, sacramentele, dar mai ales sfântă Liturghie și spovada, lectura spirituală și rozariul sunt exemple de moduri de a face aceasta.
Referitor la acest sfat evanghelic al sărăciei, Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 2544 ne învață că: Isus le cere ucenicilor săi să-l prefere față de tot și de toți și le propune „să se lepede de tot ce au” (Lc 14, 33), de dragul lui și al Evangheliei. Cu puțin timp înainte de pătimirea lui, le-a dat-o ca exemplu pe văduva săracă din Ierusalim, care, din sărăcia ei, a dat tot ce avea pentru trai270. Porunca dezlipirii de bogății e obligatorie pentru a intra în Împărăția cerurilor.
De asemenea, în viața noastră extrem de ocupată și de haotică, acesta este poate cel mai mare pericol al nostru: cel al relației noastre cu Cristos și cu Biserica care devine un sector printre toate celelalte. Ceea ce va rezulta e faptul că creșterea noastră spirituală cu siguranță va fi înăbușită.
Așa că întrebările cu care aș dori să închei sunt: Ce aspect al anxietății lumești tinde să îmi înăbușe viața mea de har? Cum le pot elibera mai eficient și mai repede? Amin
Alte teme omiletice și catehetice
Mt 13,18-23 Explicarea parabolei semănătorului Interpretarea parabolei semănătorului din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, este în general privită de către exegeți nu ca aparținând lui Isus ci
Un autor anume pe nume Revell a spus la un moment dat următoarea povestioară, Mergând pe un traseu de munte într-o zi, m-am întâlnit cu un muntean cu toporul în mână. Am mers alături de el și l-am întrebat ce avea de gând să taie....
Sămânța crește și înflorește, însă anxietatea lumii a eliminat și a reușit să țină deoparte atâta apă și lumină încât ...