1 octombrie – Sf. Tereza a Pruncului Isus, fc. înv.

Mt 18,1-5

Calea cea mică

Sfânta Tereza pe care o comemorăm astăzi a fost cel de-al nouălea copil al unor părinți care și ei au fost declarați sfinți de curând. Însă patru din copii lor au murit la vârste foarte fragede iar alți cinci au ales viața de mănăstire: patru au intrat în ordinul Carmelit, iar unu în Ordinul Vizitării Sfintei Maria.

La vârsta de doar 15 ani, primind binecuvântarea credinței și a virtuții de la părinți ei, ea a primit permisiunea de a intra în conventul carmelit în care deja se afla două surori ale ei mai mari. Ea a trăit timp de 11 ani de zile ca și călugăriță carmelită murind la vârsta de 26 de ani de tuberculoză.

Înainte de moartea ei, superioara, i-a poruncit Terezei să își scrie propria biografie. În momentul în care sfânta Tereza a murit, în lume existau cam 50 de oameni care știau de existența ei. Însă datorită biografiei ei, sfințenia și spiritualitatea ei sunt acum cunoscute în lumea întreagă.

Această micuță călugăriță obscură, dintr-un colț al Franței este acum onorată ca doctor al Bisericii și ca sfânt patron al operelor misionare.

Rugăciunea zilei de astăzi face referință la mica cale a sfintei Tereza prin care ea s-a revărsat pe sine însăși din iubirea în micile sarcini ale vieții de zi cu zi. În rugăciunea zilei de astăzi îi vom cere lui Dumnezeu să ne îndrume în urmarea cu încredere a căii mici. Putem avea încredere că vom deveni sfinții pe care Dumnezeu ne-a făcut să fim, prin iubirea și grija oferită oamenilor pe care el nii aduce în calea vieții noastre. Sfințenia vieții este la îndemâna oricărui om, adică și mie, și ție, tuturor. Făcând lucruri mici, spălând vasele, pregătit masa, dând apă celor însetați, când toate acestea sunt făcute cu iubire mare în acel moment înseamnă că noi îl slujim pe Dumnezeu în simplitate și iubire asemenea sfintei Tereza.

Sfânta Tereza a știut că ea nu era capabilă de mari sacrificii, sau să înfăptuiască mari și minunate opere. Ci mai degrabă, a ales să rămână ca un copil în ochii lui Dumnezeu, săvârșindu-și toate datoriile cu iubire și ascultare, indiferent de cât de mici și nesemnificative erau.

Un lucru e clar, că fiecare dintre noi ar trebui să imite mica cale a sfintei Tereza, mai ales dacă dorim să fim fericiți în această viață, dar mai ales în cea viitoare. Acea mică cale constă în simplitatea vieții, rugăciunea rostită din inimă lui Isus, încrederea în Dumnezeu ca Tatăl nostru iubitor, căutarea voinței lui Dumnezeu în activitățile vieții de zi cu zi, făcând totul de dragul iubirii față de Isus însă cu umilință, fiind blând cu oameni pe care nu îi suportăm, și o dorință sinceră de a fi cu Isus pentru totdeauna decât să mai rămânem în această lume. Această cale mică nu înseamnă că va trebui să încercăm să fim milionari, să bârfim oameni, să înșelăm la locul de muncă pentru a primi o promovare, să fim obsedați în obținerea unui telefon nou a altor lucruri care de fapt nu ne sunt de nici un folos.

În autobiografia ei, sfânta Tereza scrisese, M-am dedicat mai presus de orice în practicarea acelor mici acte de virtute ascunse, adică am împăturit mantiile uitate de surori, și am căutat o mie de alte oportunității prin care să le ofer slujirea mea.

Ea este un doctor al Bisericii fiindcă are atât de multe lucruri pe care să ne învețe în acest drum al nostru spre sfințenie. Fie ca, asemenea sfintei Tereza, și noi să ne dedicăm pe noi înșine în slujirea umilă și iubitoare a lui Dumnezeu și a aproapelui. Amin