Mt 28, 8-15
Odată un copil a întrebat-o pe mama sa: Mamă, dacă Isus a înviat din morți și a îndepărtat toate suferințele noastre, cum se face că încă mai sunt oameni care suferă de foame, boală și nedreptate? Mama, îi răspunde, ținând cont de textul evanghelic de astăzi asupra modului în care gardieni au fost mituiți de către preoți și bătrâni, că, astăzi încă sunt persoane care refuză să creadă că Isus a înviat din morți și că trăiește și astăzi.
Două feluri de persoane întâlnim în evanghelia de astăzi. Primul tip este femeia care a văzut mormântul gol și l-a întâlnit pe Domnul înviat pe drumul de acces la mormânt, iar al doilea fel sunt paznici, marele preot și bătrâni care refuză să creadă în învierea lui Isus.
Primul grup, asemenea femei, cred și rămân constanți în ciuda frustrărilor de vestire a vestei cele bune a învierii.
Dis de dimineață a primei zile a săptămâni, Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob și Salome au luat cu ele mirodenii și s-au dus la mormântul lui Isus pentru a-i putea unge trupul.
Trei femei obișnuite care urmau pur și simplu ceea ce era de acum o rutină printre femeile evreice din acel timp – făcând ceea ce era de așteptat, ghidate de obiceiul local și de înțelepciunea convențională a simplilor oameni. În timp ce mergeau spre mormânt în lumina dimineții, au găsit ceva ce le-au nedumerit – piatra de mormânt fusese dată la o parte. Inițial, ele au crezut că mormântul lui sus fusese jefuit dar după examinări ulterioare, ceea ce au descoperit le-au alarmat – trupul lui Isus nu mai era.
Când au intrat în mormântul gol, au întâlnit un mesager divin care le-a transmis vestea cea bună a învierii lui Isus: „Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! (Mc 16,6). Cel pe care îl căutau nu mai era de găsit acolo. Dacă dorești să găsești viață, li s-a spus – viața care transcende sfârșitul morții, mormântul gol al lumii în care trăim, atunci trebuie să te apuci să cauți în alt loc. Însă Dar mergeți și spuneți discipolilor lui, a spus mesagerul: el merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veți vedea după cum v-a spus” (Mc 16,7). Femeile care a mers la mormânt, au fost astfel primele martore a ceea ce s-a petrecut în timpul zorilor alei acele prime zile a săptămânii. A fost experiența lor a acestui eveniment – o experiență interioară și subiectivă – care a marcat începutul unei direcții noi radicale pentru ele și pentru apostoli lui Isus. A fost începutul întâlnirii lor cu realitatea atotcuprinzătoare cunoscută ca înviere în care ei au fost prinși pentru restul vieții lor și prin care au fost schimbați pentru totdeauna. Durere nerostită, griji, alarmare, teroare, uimire, bucurie și frică de nedescris – acestea erai sentimentele lor după ce au descoperit mormântul gol și faptul că Isus înviase din morți.
Nu există nici un limbaj, nici un precedent adecvat pentru a descrie viața-schimbată și viața-dăruită experimentată de femei la învierea lui Isus. Fără îndoială că limbajul relatărilor învierii în Noul Testament este foarte adesea eluziv, indirect și adesea simbolic. Într-o cultură care nu accepta ca valid mărturia unei femei, este cu adevărat remarcabil faptul că cele patru evanghelii nu au ezitat în a le menționa pe Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob și pe Salome ca primele ce au auzit și au vestit cel mai important mesaj al creștinătății.
Al doilea grup care a refuzat să creadă încă sunt cuprinși de frică și mânie, lenevie și mândrie, apatie și lăcomie.
Paznici au fost mituiți de către marele preot pentru a spune o minciună conform căreia trupul lui Isus ar fost furat de discipoli săi. De ce? Un motivul, după cum spunea Henry M. Morris, un apologet creștin, ar putea fi că le era frică că învierea lui Isus va apăra credința celor care îl urmau pe Isus care era cu adevărat Mesia. Prin urmare, le era frică că își vor pierde puterea și controlul lor religios. Se spune că pentru o lungă perioadă de timp mulți încă credeau în acea minciună, a marelui preot, pe care soldați au fost puși să o zică. Uni zic că minciuna a persistat în jur de 30 de ani iar alți spun că chiar și până la momentul scrierii evangheliei lui Matei.
Trist este că uni oameni ai timpului prezent persistă în necredința lor, a învierii lui Isus, inclusiv așa ziși creștini moderniști, liberali, etc…
Cât de mulți bani au primit soldați pentru a suprima adevărul? Cred că a fost o sumă cu adevărat mare din moment ce s-au lăsat convinși să accepte povestea prefabricată. Mita nu era ceva nou pentru ei. Trist este, oricum, că mulți oameni corupți din timpul nostru continuă să folosească mita ca mijloc de a-și atinge propriile interese egoiste. Chiar și la noi în țară, corupția încă este extrem de prezentă în ciuda eforturilor de înlăturare a ei, iar principala manifestare a acesteia este mita.
Vă puteți imagina cum, atât marele preot cât și soldați implicați în falsificarea adevărului învierii lui Isus, și-au petrecut restul vieții? Credeți că au dormit bine noaptea? Răspunsul vostru ar putea fi la fel de bun ca și al meu.
Există multe povești adevărate, din viețile a multor bărbați și femei care s-au lăsat să fie controlați de către răutatea banilor. S-au complăcut și au săvârșit mult rău ca să obțină acei banii corupți pentru ca, într-un final, să rămână fără absolut nimic.
În evanghelia de astăzi, sunt soldați cei care se lasă orbiți de strălucirea banilor corupți. Soldați ar fi putut să se împotrivească marelui preot și bătrânilor. Ar fi putut să le spună, că nu vom minți, vom spune adevărata poveste a învierii lui Isus. Însă au eșuat în a profita de momentul în care au fost martori ai învierii lui Cristos.
De câte ori am trădat credința și fidelitatea noastră față e Isus pentru bani? De câte ori am sacrificat onoarea noastră și bunăstarea familiei noastre pentru bani?
Aș dori să închei cu cuvintele de la rugăciune zilei sau colecta de la această Sfântă Liturghie care spune că: Dumnezeule, tu sporești necontenit Biserica ta, dăruindu-i, prin Botez, noi fii. Dă-le slujitorilor tăi harul să rămână fideli, în trăirea lor, sacramentului pe care l-au primit în credință. Amin
