Fap 2,14.22-33
Mt 28,8-15
Dragi frați și surori în Cristos, am avut ocazia să ascultăm în cadrul lecturilor de astăzi, două mărturii diferite, două versiuni a ceea ce s-a întâmplat în Duminica Paștelui. Din Faptele Apostolilor am putut auzi cum sfântul apostol Petru imediat după coborârea Duhului Sfânt a ieșit afară și a dat mărturie înaintea oamenilor despre Cristos, care fusese crucificat pentru binele nostru al tuturor, trădat și condamnat la moarte de către dușmani lui, însă care a înviat glorios prin propria sa putere.
În textul evangheliei de astăzi am putut auzi o poveste complet diferită, poveste propagată de către marele preot și de către farisei, care cu siguranță au rămas uimiți de vestea învierii Domnului, la trei zile după moartea sa pe cruce, exact după cum și prezise. Totul a avut loc exact așa cum spusese el că se va întâmpla, vorbe, pe care, cu siguranță că și cărturari, învățați ai legii și fariseii le-au auzit. Însă, în ciuda tuturor acestor dovezi atât de mari și clare, ei tot au refuzat să creadă în el, până și în ultima clipă, au mers atât de departe cu refuzul lor încât au inventat o nouă poveste pentru a se salva pe ei înșiși.
Așa că au ajuns să îi plătească pe paznici care au păzit mormântul lui Isus în acea noapte, i-au plătit să răspândească vorba că discipoli lui Isus au venit pe timpul nopții, în timp ce ei dormeau și au furat trupul lui Cristos, totul pentru a-i face pe oameni să creadă că El ar fi înviat din morți. Cu toate că această poveste nu avea nici un fundament 
și era o pură minciună, mulți evrei au crezut-o, mai ales că marele preot și bătrâni tot continuau să o promoveze, să o susțină, ajungând uneori chiar la persecutarea celor care spuneau contrariul.
În ciuda acestei povești ciudate, sfântul apostol Petru și ceilalți apostoli și discipoli ai Domnului au continuat să vorbească deschis despre Domnul, fiind susținuți și primind putere de la Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a trimis asupra lor în ziua de Rusalii, în momentul în care ei au avut curajul de a ieși pentru a vorbi cu convingere și cu o credință adevărată în Dumnezeu, reușind astfel să convertească nu mai puțin de trei mii de oameni la cauza Domnului, înființând astfel prima comunitate creștină.
Acum, iubiți credincioși, cu toți suntem creștini, însă, suntem noi oare conștienți de obligațiile și datoriile pe care le-am primit, fiecare dintre noi de la Domnul, asemenea datoriilor și obligațiilor pe care el le-a dat apostolilor și discipolilor săi? Cu toți suntem chemați să fim martori învierii Domnului, să fim adevărul său, să fim vestea cea bună transmisă tuturor celor din jurul nostru. Însă, după cum putem vedea cu toți, din ceea ce s-a întâmplat în timpul apostolilor și a bisericii primare, au existat și vor exista mereu provocări și probleme de îndurat, după cum și ei ai avut de îndurat, persecuții dar mai ales martiriu.
Dacă dorim să fim creștini adevărați și pe placul Domnului atunci nu avem cum să stăm pasivi, indiferenți în viața noastră de zi cu zi. Nu avem cum să stăm și să credem că a fi creștin înseamnă doar să crezi în Dumnezeu și asta e de ajuns. Nu, ci a fi creștin înseamnă că trebuie să avem o credință care e plină de zel și cu un adevărat angajament față de voința lui Dumnezeu. Va trebui să umblăm cu dreptate și credință în prezența lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, va trebui să avem o credință adevărată, originală în noi, credință ce trebuie să fie fondată, să aibă la bază, iubirea pe care o avem față de Dumnezeu, față de poporul său, față de toți cei care se află în jurul nostru.
Prin urmare, în acest timp al paștelui, cu toți suntem provocați la trăirea unei vieții noi, cu un nou scop, cu o credință reînnoită, cu un zel și o convingere nouă, după cum au făcut și apostoli. Dumnezeu ne-a poruncit în această zi că va trebui să mergem înainte, să mergem la toți oameni și la toate națiunile, să fim martori adevărului său și a veștii sale cele bune, iar apoi să îi botezăm în numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt.
Și totuși, încă sunt mulți oameni care refuză să asculte de Dumnezeu. Motivul? Din cauza faptului că pur și simplu, sunt mulți dintre creștini actuali care încă nu cred pe deplin în Dumnezeu. Ba din contră, există unii care chiar au devenit un scandal pentru credință și pentru Dumnezeu. Așa că întrebarea care apare e, cum așteptăm noi ca alți să creadă în Dumnezeu, dacă noi înșine nu credem din toată inima, ba chiar mergem invers căii pe care Cristos ne-a arătat-o?
În încheiere vă invit retrăim promisiunile pe care le-am făcut în momentul botezului nostru, când am promis să fim cu adevărat credincioși și supuși voinței lui Dumnezeu, prin toate cuvintele noastre, prin toate faptele noastre, prin tot ceea ce facem. Va trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a deveni cu adevărat devotați lui Dumnezeu, în tot ceea ce facem. Fie ca Domnul să fie cu noi întotdeauna, și să continue să vegheze asupra noastră, să ne îndrume pe calea arătată de el. Amin
