In 15, 12-17
Porunca lui Isus
Cu toți știm că vechea poruncă era aceea de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți (Lev 19,8) pe care și Isus o citează cu exactitate (Mt 19,19; 22,39). În evanghelia de astăzi, l-am auzit pe Isus care ne poruncește să ne iubim unul pe altul. Sunt multe motivele de ce Isus ne poruncește să iubim fiindcă dacă nu iubim e ca și cum am comite crimă. De aceea Morton Kelsey, un autor creștin și psiholog, în cartea sa Aranjează-ți inima după marele dar. Trăind arta iubirii creștine, (p.106) scrie: Dacă iubim creăm, vindecăm și eliberăm în cei din jurul nostru o putere care rareori eșuează. Dacă nu iubim, ne alăturăm forțelor răului și distrugerii asemenea unei mitraliere declanșată într-o mulțime lipsită de apărare. Dacă iubim, pășim în cercul propriei vieți creatoare a lui Dumnezeu. Dacă nu iubim, dacă nu reiese din inimile noastre compasiunea și nu arătăm iubirea în acțiune, iar apoi pășim, vom fi atrași de rău care este distrugerea lumii în care trăim. Ce responsabilitate teribilă ne-a pus Dumnezeu și viața în propriile noastre mâini.
Însă când Isus vorbește despre sine spune: aceasta este porunca mea, să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit și eu pe voi, (v.12). Există o mare diferență între modul prin care aproapele nostru ne-ar putea iubi și modul prin care ne iubește Isus. Dacă nu ne iubim unul pe altul în duhul lui Isus, iubirea noastră cel mai probabil este narcisistă sau e o formă deghizată de control, sau chiar o proiecție a unei tulburări personale. Iubirea cuprinde totul, în toate sensurile.
Evanghelia de astăzi ne arată că iubirea noastră față de Dumnezeu este o iubire de prietenie. Isus spune: voi sunteți prieteni mei, dacă faceți ce vă poruncesc eu. A fi prieten cu Dumnezeu este un mare dar. Sunt multe cazuri, menționate în întreaga Biblie, în care Dumnezeu se face prieten cu diferite persoane. De exemplu, Abraham este numit prietenul Domnului (Is 41,8). Dumnezeu vorbește cu Abraham precum un om vorbește cu prietenul său (Ex 33,11). Isus îi numește pe discipoli săi prieteni săi și nu servitori săi. Dar ce înseamnă a fi prieten cu Dumnezeu? Prietenia cu Dumnezeu etalează, cu siguranță, o relație iubitoare care merge dincolo de datorie și ascultare. Discursul lui Isus asupra prieteniei și iubirii frățești sunt un ecou al cuvintelor din cartea Proverbelor: Prietenul iubește în orice timp, se naște ca un frate în strâmtorare. (Prov. 17,17).
Asemenea iubirii, astăzi prietenia este ușor denaturată de către noi. Însă prietenia este mult mai mult decât supunere, suportare sau necesitate reciprocă. Prieteni nu doar că împart iubire, ci și secrete și cunoștințe intime. Prietenia implică împărtășirea bunurilor. Implică familiaritatea și ușurința în afacerile reciproce. Un vechi proverb ebraic spune: un prieten este unul care te avertizează. Scriitori spirituali vorbesc despre practica prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezent în inimile noastre asemenea unui prieten bun.
La încheiere, de dorim să fim prieteni buni, să ascultăm de următoarele sfaturi, pe care le-am găsit într-o carte:
Când ești cu oameni, fi atent la plăcerile și inconveniențele lor.
Amintește-ți ziua de naștere și aniversările prietenului.
Dă-ți interesul și cultivă relația cu copii prietenului tău.
Deveniți sensibili la nevoie.
Ține-ți legătura prin telefon.
Exprimă ceea ce îți place la prietenia ta cu cealaltă persoană.
Ajută-ți prietenul în moduri bine gândite și neașteptate. Amin
