In 15,12-17
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus cum plasează prietenia ca fiind o nouă categorie prin care să înțelegem cum trebuie să înțelegem noua poruncă a iubirii, de a iubii asemenea lui Dumnezeu. Iubirea revelată în această relație de prietenie Dumnezeu-om, ne este arătată de Isus în trei moduri. Prima e de a renunțare a vieții sale de dragul celor preaiubiți, fiind și cea mai înaltă formă de iubire. A doua e faptul că cei dragi, iubiți 
nu mai sunt numiți sclavi ci prieteni. Din moment ce au fost eliberați de sclavia păcatului. Iar ultimul e că Cristos e cel care ne-a ales pe noi și nu invers.
Isus ne numește pe toți astăzi, prieteni săi, motiv și pentru care va trebui să trăim un paște plin de bucurie. E un dar minunat acela de a fi etichetat ca prieten. Sunt numeroase daruri în viață pe care nu le putem controla. Însă prieteni noștri sunt ai noștri prin alegere. Un prieten ne acceptă așa cum suntem, petrece timp cu noi, stă alături de noi la bine și la greu, ne înțelege greșelile și ne iartă cu ușurință. Un prieten e cineva în a cărui prezență nu suntem nevoiți să spunem nimic. Asta e ceea ce e Cristos cu noi toți. Cineva se întreba de ce Cristos, prietenul nostru nu e și un titlu onorific al catedralelor și al bisericilor. Sute de bisericii sunt numite după Cristos Regele, Mântuitorul, Cristos Bunul Păstor, însă mai niciodată Cristos prietenul nostru?
