Fap 8,5-8.14-17
1Pt 3,15-18;
In 14,15-21
Un mare exeget, a spus odată că: Omul este o creatură capabilă, însă a făcut 32 de milioane de legi și încă nu a îmbunătățit încă cele zece porunci.
În evanghelia de astăzi, Isus spune: Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele (v.15). De aici deducem un lucru foarte clar, și anume: motivul pentru care păstrăm poruncile lui Dumnezeu: fiindcă îl iubim. Este greșit să credem că motivul pentru care spunem că ținem poruncile este că ne e frică de iad, și că mergem la Sfânta Liturghie pentru că ne este frică de comiterea unui păcat de moarte. Ținem poruncile, facem lucruri bune și dorim să fim mai buni fiindcă Dumnezeu ne iubește. Care sunt poruncile sale? Există două porunci care le cuprind pe toate cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. Acestea sunt: Iubește-l pe Dumnezeu și iubește-ți aproapele. Când Isus spune că noi trebuie să păstrăm poruncile sale, de fapt, el ne învață că iubirea nu este doar un cuvânt ci și acțiune. Să facem iubirea să fie concretă și posibilă în viețile noastre, dar cum? Cum să facem iubirea sa concretă și posibilă?
Eric Fromm, un psiholog, în cartea sa intitulată Arta de a iubi, înșiruie următoarele virtuți ale iubirii care, cu siguranță, sunt cea mai bună cale prin care putem face iubirea să fie concretă și posibilă.
Prima virtute, iubirea trebuie să aibă o disciplină. Disciplina înseamnă a face ceva greu fiindcă este corect. De obicei, noi nu suntem foarte disciplinați, de ce? Fiindcă tindem să evităm dificultățile, tindem să alegem calea cea ușoară. Adesea nu facem ceea ce e corect fiindcă implică și sacrificiul. Însă nu poate exista iubire adevărată fără sacrificiu. Iubirea este grea.
De exemplu, iubirea unei mame pentru copilul ei. Într-o seară mă uitam la un program de televiziune cu o mamă. Ea era mama unui băiat care suferise un transplant de ficat din cauza unei boli congenitale a ficatului. Ea își pusese viața în pericol, de bunăvoie, prin donarea unei părți a ficatului ei, fiului ei, pentru ca acesta să poată trăi. Ea a spus: dacă Dumnezeu va permite, chiar de voi avea încă un copil ca băiatul meu, va dona din nou orice parte a corpului ei pentru ca copilul ei să poată trăi. Ea nu este doar o mamă adevărată, ci și o mamă demnă de admirație.
A doua virtute, iubirea trebuie să fie răbdătoare. Iubirea nu este ceva ce apare brusc. Trebuie să lucrăm la ea și să o lăsăm să crească. O persoană care are răbdare știe cum să aștepte. O persoană care are răbdare reacționează nu prin strigăte și nervi ci, prin răbdare. Și noi trebuie să fim răbdători cu noi înșine dar și cu alți.
Conform unei povestioare evreiești, spusă de Thomas Lindberg, Abraham stătea în afara cortului său, într-o seară, când a văzut un om bătrân obosit de ani și de călătorie, ce venea spre el. Abraham a fugit spre el, i-a urat bun venit, și l-a invitat în cortul său. Acolo el i-a spălat picioarele bătrânului și i-a dat mâncare și băutură.
Bătrânul a început imediat să mănânce fără să spună vreo rugăciune sau binecuvântare. Așa că Abraham l-a întrebat, Nu te închini lui Dumnezeu? Bătrânul călător i-a răspuns: Mă închin doar focului și nu mă aplec în fața nici unui alt Dumnezeu. Când a auzit aceasta, Abraham s-a înfuriat, l-a apucat pe bătrân de umeri, și l-a dat afară din cortul său în noaptea rece.
Când bătrânul s-a îndepărtat, Dumnezeu a strigat după prietenul său Abraham și l-a întrebat unde era străinul. Abraham i-a răspuns, l-am alungat fiindcă nu se închina ție. Dumnezeu i-a răspuns, Eu l-am suportat în toți acești 80 de ani deși m-a dezonorat iar tu nu puteai să îl înduri o singură noapte?
A treia virtute, iubirea trebuie să fie rezonabilă. Trebuie să fie bazată pe intelect și nu bazată doar pe emoție și sentiment, fiindcă sentimentele se schimbă. Trebuie să fie bazată și pe practică. Cineva a spus: capul nostru este deasupra inimii noastre fiindcă sentimentele noastre nu trebuie să domine raționamentul nostru. Doar uitați-vă la uni oameni, viețile lor devin dezordonate fiindcă uneori, își lasă sentimentele și emoțiile să le guverneze viața. S-au implicat cu persoane care sunt deja legate de alte persoane, din cauza sentimentelor romantice și viceversa. Dacă acționăm fără să ne gândim, desfigurăm iubirea.
A patra virtute, iubirea trebuie să fie umilă. Cel mai mare obstacol în a iubi este mândria. Este extrem de dificil să spunem: Îmi cer iertare! Să ne amintim că umilința este fundamentul adevăratei iubirii.
Într-o zi Lincoln a fost prins într-o situație în care dorea să mulțumească un politician, așa că a emis imediat un ordin prin care transfera anumite regimente. Când secretarul de război, Edwin Stanton, a primit ordinul, acesta a refuzat să îl ducă la îndeplinire. El a spus că președintele era nebun. Lincoln a auzit ce a spus Stanton, și a replicat: Dacă Stanton spune că sunt nebun, atunci trebuie să fiu, fiindcă el are aproape mereu dreptate. Voi vedea eu însumi. În timpul în care cei doi oameni vorbeau, președintele a realizat imediat că decizia sa era cu adevărat greșită, și fără să mai stea pe gânduri a retractat-o.
A cincea virtute, iubirea trebuie să aibă credință. Credință înseamnă să credem chiar dacă nu avem nici cea mai mică dovadă. Cel mai mortal inamic al iubirii este lipsa de încredere și credința.
Și ultima virtute, iubirea trebuie să aibă curaj. Aceasta este cel mai important dintre ele fiindcă trebuie să ne întindem și să atingem alte persoane. Însă cât de des nesiguranța și frica de respingere ne împiedică? E nevoie de foarte mult curaj să iubești.
Iubirea este singura care contează în viață. Însă este nevoie de disciplină și răbdare. Trebuie să fie rațională. E nevoie de credință și încredere, umilință și curaj pentru a putea face să fie concretă și posibilă. Un preot verbit, în predica sa, a spus că pentru a rămâne îndrăgostit de Dumnezeu zi de zi, trebuie să ne reamintim că cel mai important angajament al nostru pentru azi este întâlnirea noastră cu Dumnezeu, și că cea mai importantă sarcină a noastră e acea de a iubi. Amin
