Search
Close this search box.

Duminica a 6-a a Paștelui (A) – 2

Fap 8,5-8.14-17

1Pt 3,15-18;

In 14,15-21

 

La fel de buni precum samariteni creștini

Ei erau oameni pe care toți îi urau. Aceștia erau samariteni. Romani și greci și alte popoare îi urau fiindcă îi vedeau doar ca pe un alt grup de evrei, singuri care nu puteau beneficia de pe urma imperiului. Evrei îi urau fiindcă îi vedeau ca pe niște corcituri. Iudei credeau că samariteni aveau sângele poluat, o parte din alte popoare și o parte evrei.

Imagini pentru Philip samariaÎn secolul opt înainte de Cristos, Asirieni cucereau partea de nord a regatului lui Israel ducând totodată cu ei în exil în Asiria mii de evrei. Mulți dintre cei care au rămas în nordul regatului s-au însurat cu păgâni și s-au închinat atât lui Yahve cât și zeilor păgâni. Aceștia erau samariteni. Când 200 de ani mai târziu, evrei din regatul de sud s-au reîntors la Ierusalim din exilul Babilonian, samariteni s-au oferit să îi ajute în reconstruirea templului de la Ierusalim. Evrei au refuzat ajutorul lor, spunându-le că însăși prezența lor în templu l-ar fi profanat. Samariteni îi ura pe evrei pentru că îi priveau de sus, iar evrei îi urau pe samariteni din cauza istoriei lor în care s-au unit cu păgâni.

Și samariteni îl căutau pe Mesia, însă ei știau că Mesia va veni prin evrei. Ce șanse aveau ei să fie incluși în noua lume pe care o va stabili Mesia? Pe de altă parte a disputei, pe cât de dificil le-a fost evreilor în a accepta conceptul că mântuirea va fi disponibilă și pentru popoarele străine, faptul că mântuirea va fi oferită și samaritenilor era de neconceput. Samariteni erau mult mai jos decât cel mai de jos nivel.

Iar apoi Filip a ajuns în capitala Samariei. El a vorbit despre Mesia, Isus din Nazaret. Putea fi Mesia evreilor și Mesia samaritenilor? Samariteni erau deschiși față de credința în evanghelie. Prin Filip ei au fost martori semnelor pe care Mesia le-a înfăptuit chiar în mijlocul lor. Tot ceea ce au scris profeți despre aceasta a avut loc, nu doar în mijlocul evreilor creștini, ci chiar printre samariteni. Ei l-au acceptat pe Isus cu bucurie. Nu mai erau respinși, ci erau una cu poporul noi căi ale lui Isus Cristos.

Așa fericiți cum erau, noilor creștini samariteni li s-a dat un dar mult mai mare decât ceea ce așteptau ei. Petru și Ioan au auzit de lucrarea lui Filip printre ei. Cei doi mari apostoli s-au dus în Samaria. S-au rugat asupra lor și i-a cerut lui Dumnezeu să îl trimit pe Duhul Sfânt asupra lor. Ei și-au pus mâinile asupra lor iar Samariteni l-au primit pe Duhul Sfânt în același mod în care l-au primit și apostoli în ziua de rusalii. Un lucru a fost foarte clar pentru toți cei care îl urmau pe Isus, și anume, că acești samariteni erau la fel de egali, credincioși în trupul lui Cristos, și egali în mântuire.

Ați avut vreodată aceleași sentimente ca cele pe care le-au avut samariteni înainte de ai vizita Filip pentru a le vesti evanghelia? Ați simțit vreodată că nu sunteți vrednic pentru a primi darurile Domnului? V-ați uitat vreodată la altă persoană din Biserică și v-ați dorit să fiți măcar jumate din cât de buni sunt ei? Probabil că cu toți ne-am simțit astfel în diferite momente din viața noastră. Probabil uni de aici se simt astfel chiar acuma. Acest text ne spune că în ochi lui Dumnezeu suntem destul de buni. El ne face destul de buni. El e cel care ne cheamă la credință, ca apoi să ne umple cu darurile sale. Bucuria pe care o aveau samariteni este bucuria noastră. Suntem iubiți de Dumnezeu. El ne-a dăruit propria sa viață. El ne-a dăruit propriul său duh, pe Duhul Sfânt.

Mulți dintre noi încă sunt împotmoliți în propriile experiențe negative de care am avut parte în timpul adolescenței noastre sau în ani de tinerețe. Unele dintre aceste experiențe negative sunt datorate propriului nostru refuz de a ne confrunta cu așteptările noastre ne-reale. Probabil vă amintiți de ziua când, ca și adolescent, v-ați uitat în oglindă și nu ați văzut un miss univers. Din păcate, unele dintre aceste atitudini negative ale vieții noastre ne-au fost impuse de către persoane pe care ar trebui să le respectăm însă care ne-au tratat cu lipsă de respect. Probabil că ni s-a transmis că suntem niște dezamăgiri pentru părinți noștri, pentru profesori noștri, angajați noștri, sau pentru cei care sunt căsătoriți, chiar față de parteneri lor de viață sau față de copii lor. Acesta este cu adevărat un abuz emoțional. De fapt, în cadrul căsătoriei abuzurile emoționale întotdeauna le preced pe cele fizice. Nimeni nu te vrea, însă cel puțin mă ai pe mine. (Notă adițională: Domnișoară nu accepți să fii tratată cu lipsă de respect de către prietenul tău indiferent de cât de bine arată sau cât de popular este. Trebuie să arunci gunoiul.) Suntem conștienți că suntem ființe umane care adesea păcătuiesc, însă nu putem permite gândurilor abuzive să ne distrugă, indiferent că aceste gânduri provin din interiorul nostru sau de la alți. Suntem prețioși în ochi lui Dumnezeu. Suntem prețioși și în ochi celor care îl vestesc cu adevărat pe Dumnezeu.

Pentru mine, e greșit a mă compara, pe mine însumi, cu ceilalți preoți. Pentru voi e greșit a vă compara pe voi înșivă cu alte persoane indiferent de nivelul de viață la care vă aflați. Pentru părinți, e greșit a se compara pe ei înșiși cu alți părinți, pentru băieți de a se compara pe ei înșiși cu alți băieți, pentru femei de a se compara pe ele însele cu alte femei. Pentru adolescenți și pentru tineri e greșit a se compara ei înșiși cu proprii lor tovarăși sau colegi de clasă. Este greșit, pentru oricare dintre noi, să ne comparăm noi înșine cu frați și surorile noastre. Suntem persoane individuale, nu clone. Este greșit, pentru oricare dintre noi să ne gândim, probabil, precum se gândiseră și samariteni, că noi nu suntem la fel de buni ca alți. Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi, pentru ceea ce suntem fiecare, nu pentru ceea ce noi credem că ar trebui să fim, ci pentru ceea ce ne-a creat el să fim. Suntem creați imagine și asemănarea lui Dumnezeu; totuși în misterul creației lui Dumnezeu, fiecare dintre noi este o reflecție unică a acestei imaginii si asemănării. El ne iubește pentru ceea ce suntem. Nu suntem respinși. Suntem prețioși, prețioși în ochi lui Dumnezeu, și prețioși în ochi tuturor celor care îl iubesc cu adevărat pe Domnul.

Și ni la dat pe fiul său. Îl avem pe Isus Cristos. În textul evangheliei de astăzi, luat din evanghelia după apostolul Ioan, Isus spune, Eu sunt în Tatăl. Tu ești în mine iar eu sunt în tine. Noi nu suntem orfani. Noi nu suntem singuri în lume. Noi nu suntem respinși din societatea care contează. Fiindcă societatea care contează se numește Împărăția lui Dumnezeu. Oricare altă societate are valoare numai în măsura în care participă la Împărăția lui Dumnezeu. Noi aparținem lui Dumnezeu. Iar el aparține nouă.

Samariteni au îmbrățișat noua cale, l-au îmbrățișat pe Isus fiindcă el este primul care i-a îmbrățișat prin învățăturile lui Filip. Aceasta e calea harului. Harul întotdeauna începe cu darurile lui Dumnezeu. Își atinge scopul atunci când noi răspundem prin a-l iubi pe Dumnezeu în schimb. Noi am primit harul. Dumnezeu ne-a umplut cu iubirea sa. Acum el ne cheamă pentru a fi martori în lume, că iubirea lui este adevărată. Putem face aceasta. Noi putem să îl vestim pe Isus Cristos cu propriile noastre vieți. Suntem destul de buni ba chiar extrem de buni. Suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Amin.

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?