Is 22,19-23
Rom 11,33-36
Mt 16,13-20
Brett Blaier într-o carte de-a sa a spus această povestioară veche despre Isus care a apărut în ceruri imediat după învierea sa. Isus îi dădea un raport asupra progresului a tot ceea ce s-a întâmplat în timp ce era pe pământ. Moise era și el acolo și l-a întrebat, Ei bine, Isus, ai lăsat lucrurile în mâini capabile?
Isus răspunde, Da, am lăsat. Am lăsat în urmă pe Maria și Marta și Petru și pe ceilalți discipoli. Moise a spus, Și dacă ei eșuează? Isus răspunde: ei bine, am întemeiat Biserica și am umplut-o cu Duhul Sfânt iar ei vor continua. Iar Moise a spus, Dacă și ei eșuează? Atunci a venit răspunsul. Atunci nu am alt plan.
Există o mare tensiune. Dumnezeu este la muncă aici în Biserica noastră însă nouă ni s-au dat cheile împărăției cerurilor. Avem o muncă de făcut iar Cristos ne cheamă la ea. Profetul Michea ne spune astfel: fă dreptatea, iubește milostivirea și mergi umil cu Dumnezeul tău.
În evanghelia de astăzi, Isus spune: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. Câteva cuvinte din această frază a lui Isus necesită o atenție specială:
În primul rând este cuvântul piatră, care este kepha în aramaică, limba lui Isus și petra în greacă. Cuvântul piatră este folosit de două ori în acest pasaj evanghelic. După cum bine știm cu toți, numele original al sfântului apostol Petru era Simon, numele pe care îl dăduse mama sa. Isus a schimbat numele Simon în Petru care înseamnă piatră. Caracteristica pietrei este de putere, tare și aproape de nemișcat. Ce înseamnă piatră, stâncă pentru noi?
Episcopul Socrates Villegas în cartea lui de omilii, Iubește ca Isus, a spus că stânca este întotdeauna tare. Tăria și stânca merg împreună. Nu există stânca moale. Când spunem că inima sau capul nostru sunt tari ca piatra sau de stâncă de fapt spunem că acea persoană este încăpățânată. Adică suntem incapabili de iubire, incapabili de milă, tari de cap și îndoielnici, oameni aroganți și păcătoși. Acesta e modul în care a început Biserica lui Cristos, a început și își are fundația pe oameni păcătoși și încăpățânați.
Al doilea cuvânt este, mea. Fericitul papă Ioan al XXIII-lea a fost papa în timpul anilor 60, când din cauza problemelor, părea că totul se destramă, că se prăbușește. Preoți erau în criză, viața religioasă era în criză, căsătoria era în criză, credința era în criză și biserica era în criză. Papa a muncit mult, ore grele încercând să rezolve aceste probleme. Într-o seară, după o zi epuizantă de birou, a mers în capela sa privată pentru a-și face rugăciunea de seară înainte de a se retrage însă era mult prea extenuat și prea stresat pentru a se putea concentra asupra rugăciunii. După câteva minute de efort inutil, s-a ridicat și a spus: Doamne, Biserica îți aparține ție, eu mă duc la somn. Dificultățile l-au ajutat pe papă să realizeze că Biserica aparține lui Cristos. Cristos însuși a spus acum două mii de ani: tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui.
Biserica care este comunitatea lui Cristos Mesia, comunitatea discipolilor săi, poporul lui Dumnezeu este construită pe stâncă. Isus nu a spus, Voi construi bisericile mele și voi construi Biserica mea. Există o singură biserică construită de Cristos pe Petru.
Acest cuvânt, mea, ne spune că Isus este proprietarul Bisericii. Nici Petru și nici discipoli nu dețin biserica. Episcopi, preoți, pastori sau ceilalți conducători de bisericii care cred și acționează ca și cum ei ar deține biserica sunt asemenea muncitorilor de la fermă care ies afară ca și cum ferma le-ar aparține. Toți oameni lui Dumnezeu au fost chemați împreună ca și servitori în via lui Cristos, deși uni lucrează ca șefi peste ceilalți pentru a-i supraveghea. Însă nu noi deținem biserica. Noi aparținem bisericii. Cel care deține biserica este Cristos.
Acest cuvânt ne mai spune că Isus este cel care a construit biserica sa. El este maestrul constructor care are planurile de construcție în mâinile sale. Co-operatori umani sunt asemenea tâmplarilor și zidarilor angajați de maestrul constructor pentru a-l ajuta să construiască. Rolul nostru este de a asculta și de a urmări instrucțiunile sale, de a ne face mica parte în marea viziune a maestrului. Muncitori care rămân la propriile lor ideii asupra modului în care ar trebui să arate clădirea în loc să urmărească directivele date de către maestru s-ar putea găsi pe ei înșiși lucrând în mod contrar cu planul maestrului.
Al treilea cuvânt este Biserica. În greacă, cuvântul biserica este ekklesia, care provine din combinația a două cuvinte grecești ek-kaleo care înseamnă a chema sau a asambla. Cuvântul Biserica apare de 115 ori în Noul Testament însă în cele patru evanghelii, apare doar de două ori, și anume: în acest pasaj și în evanghelia după Matei 18,17. În scrisori există o denumire comună a comunității creștine, echivalentul lui qahal din Vechiul Testament. Nu suntem siguri dacă Isus a folosit într-adevăr termenul Biserică în înțelesul precis al cuvântului sau dacă acesta este o pură invenție a bisericii primare. Puțin contează. Însă ceea ce este sigur e faptul că Isus a pus fundația Bisericii iar intenția sa este de a-i uni pe discipoli săi în noul popor al lui Dumnezeu.
De aceea, când cineva va încerca să mă convingă să mă alătur religiei lor răspunsul meu la invitația lor va fi un mare Nu. Fiindcă nici o altă biserică nu are cum să susțină că a fost fondată de Cristos însuși decât Biserica Catolică. Nici o Biserică creștină nu își poată urmări originea istorică la Petru și la apostoli prin lunga și neîntrerupta succesiune a scaunului lui Petru.
Ultimele cuvinte sunt, Porțile iadului nu o vor birui. Porțile simbolizează puterile ostile ale forțelor răului însă victoria este de partea bisericii fondată de Isus. Biruința se referă la faptul că Biserica este de partea ofensivă. Biserica luptă pentru a câștiga bătălia împotriva forțelor răului. Într-un final, forțele răului nu au nici o șansă de succes de a câștiga.
Iată de ce biserica este stabilă și nu se prăbușește, fiindcă a fost fondată pe o stâncă stabilă și solidă. Ce anume face biserica stabilă? Nu este faptul nostru de a fi încăpățânați sau păcătoși. Stabilitatea Bisericii vine de la Dumnezeu însuși. Dumnezeu, Isus Cristos, piatra de fundație, este stabilă. Iubirea lui Dumnezeu pentru Biserica sa este stabilă și puternică chiar dacă noi suntem slabi, o iubire care poate rezista, ține piept tuturor timpurilor.
Întrebarea pe care ne-o putem adresa nouă înșine astăzi este: Cum mă folosește Dumnezeu pentru a construi Biserica sa? Îl las pe Dumnezeu să mă folosească? Amin
