Mt 23,27-32
În evanghelia de astăzi, Isus continuă cu unele dintre cele mai dure cuvinte de denunțare pe care le-am auzit vreodată de la el. Isus are mereu cuvinte de mângâiere și de iertare față de păcătoși, cei decăzuți, și cei slabi, fiindcă cunoaște sinceritatea inimilor lor. Însă el este de neînduplecat cu cărturari și farisei fiindcă știe că ei trăiesc într-o stare de înșelăciune voită. Ei devin obsedați față de toate tipurile de legalități în cursa lor de a câștiga aprobarea oamenilor. Ei sunt asemenea mormintelor albe care apar frumoase la exterior însă în interior sunt pline de oase ale oamenilor morți și de toate tipurile de mizerie. Iar asta din cauză că sunt mincinoși, pretențioși și ale căror dispoziții interioare și exterioare nu manifestă nici o congruență. Nu manifestă nici o consistență.
Mai concret, unul din lucrurile din cauza cărora Isus îi condamnă pe farisei este tendința lor de a judeca oameni. Ceea ce ne sfătuiește Domnul este de a nu ne modela viețile după aceste tipuri de oameni. Ca și creștini trebuie să ne trăim viețile într-o slujire autentică față de ceilalți. Domnul știe ceea ce se află acolo jos în inima noastră. Nu e nevoie ca noi să atragem atenție cu activitățile noastre caritative. Dumnezeu niciodată nu eșuează în a-i recompensa pe cei care sunt autentici în a întinde o mână de ajutor pentru cei mai puțin norocoși.
