Ier 20,7-9;
Rom 12,1-2;
Mt 16,21-27
Lăudat să fie Isus Cristos
Pentru început aș dori să vă spun o mică povestioară:
La începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuției feroce a lui Diocletian, prefectul de Roma, Sincronia, în unul dintre numeroasele lui procese împotriva creștinilor consideraţi duşmani ai zeilor, Împăratul trebuia să judece o fetiţă nobilă de doisprezece ani care se numea Agneza.
O ademeneşte cu promisiuni. Inutil. O invită să jertfească Vestei, zeița romană a fecundităţii. Inutil.
O amenință cu moartea, pentru a o determina să renunțe la iubirea ei faţă de Cristos. Dar Agneza era de neclintit în hotărârea ei: este îndrăgostită numai de Cristos. Continuă să răspundă:
– Sunt creştină. Isus este unicul meu Domn. Numai el mă va avea!
Prefectul Sinfroniu nu poate face altceva decât să emită actul de condamnare la moarte.
Agneza se roagă. Apoi îşi înclină capul sub sabie.
Fecioară şi martiră, îşi sigilează pentru totdeauna alianţa ei de iubire. Buzele ei, foarte frumoase şi la sărutul morţii, par să şoptească:
– Isuse! Te-am căutat atât de mult şi acum contemplu chipul tău. Te-am dorit atât de mult, şi acum eşti al meu. Te-am iubit fără măsură: acum în cer sunt a ta pentru totdeauna!
Acum, care dintre voi îmi poate spune despre ce a fost vorba în evanghelia de astăzi? A fost vorba despre Petru care, la afirmația lui Isus că va trebui să se moară iar a treia zi să învie, îi răspunde Domnului că nu i se va întâmpla niciodată aceasta. Iar Isus ce îi răspunde? Să plece de lângă el, fiindcă planurile lui nu sunt aceleași cu cele ale lui Dumnezeu. Apoi ce s-a întâmplat? Apoi Isus se întoarce spre restul apostolilor și le spune că: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla.
Care îmi poate spune de o persoană din grupul lui Isus care a ales până la urmă să nu îl urmeze pe Isus, care a ales calea oamenilor? Iuda, Iscarioteanul. Și ce a făcut Iuda? L-a trădat pe Mântuitorul, vânzându-l conducătorilor poporului. Iar acum, care îmi poate da un exemplu de persoană, tot din grupul lui Isus, dar care, de data aceasta l-a urmat pe Mântuitorul până sub cruce pe Calvar? Ioan, Mama lui Maria și celelalte femei. Asta probabil și pentru că, fiind femei, și Ioan, prieten al preoților, nu se temeau că vor fi compromiși cu Isus. Ce alte exemple îmi puteți da de persoane care l-au urmat pe Isus, și unde? Mulțimea, fiindcă doreau să vadă sau să fie parte la minunile lui Isus. Un alt exemplu sunt discipoli care l-au urmat pe Isus până în Grădina Măslinilor iar mai apoi până în cenacol. Dar Petru, după trădarea din evanghelia de astăzi, l-a mai urmat pe Isus? Da. Petru, într-un final și-a răscumpărat greșeala, deși va face alta, dar într-un final se căiește și ajunge liderul apostolilor, capul. Ce altă persoană mai cunoașteți care l-a urmat pe Isus, asemenea Agnezei din povestioara pe care v-am spus-o, care a preferat să moară sub lege decât să o depășească? Vă voi da un indiciu, e cineva care a trăit înainte de Isus și care boteza lumea! E Ioan Botezătorul. Bravooo.
Apoi mulțimea de martiri din primele secole ale creștinismului, nu sunt exemple în mărturisirea lui Isus? Dați câteva exemple de martiri, sfinți care și-au dat viața pentru Isus!
Ce putem învăța de la toate aceste exemple? Că trebuie să fim curajoși în urmarea lui Isus, pentru că el ne precede, Isus este călăuza care ne-a deschis viața nouă.
O fetiţă curajoasă chineză a fost luată şi dusă la judecător.
– Îngenunchează!, a strigat acesta. Eşti gata să renunţi la credinţa diavolilor occidentali?
– Nu! Niciodată!, a fost răspunsul.
– Atunci ascultă bine ce îţi spun. Acest om va face cu sabia un cerc în jurul tău, pe pământ. Dacă ieşi din el înseamnă că eşti dispusă să renunţi la credinţa ta. Ai înţeles ce ţi-am spus?
– Da.
Judecătorul s-a îndepărtat. Fetiţa a stat ore în şir liniştită în interiorul cercului. S-a apropiat atunci unul dintre aprozii tribunalului şi i-a spus:
– Eşti o fată curajoasă. Ai ştiut să îţi aperi bine cauza. Acum poţi să te ridici şi să te duci acasă.
Fetiţa s-a gândit o clipă: presimţea că i se întindea o cursă. De aceea a spus:
– Nu! Rămân aici. Prefer să mor decât să ies de aici.
– Dar judecătorul nu vorbea serios, când spunea că trebuie să rămâi în cercul acesta, şi acum a trimis vorbă că poţi pleca.
– Eu am auzit cuvintele lui şi le-am înţeles: nu plec.
Şi a rămas îngenuncheată fără să se mişte din loc. După puţin timp, aprodul s-a întors din nou la ea, şi cum toţi au înţeles că rezistenţa fetiţei nu putea fi învinsă nici cu ameninţări, nici cu şiretenie, nici cu cuvinte frumoase, el s-a apropiat şi a şters cercul făcut pe pământ. Abia atunci fetiţa s-a ridicat şi a plecat.
Asemenea Sfintei Agneza care a preferat să moară decât să îi păteze curăția, și asemenea acestei fetițe chineze care ajutată de dorința de al urma pe Isus, a reușit să nu iasă din cerc, să nu cedeze ispitei, tentațiilor și să țină piept persecutorilor, știind că dacă are curaj și nu se lasă pradă lor, ca avea parte de o comoară mare și minunată în ceruri, și că își va petrece veșnicia alături de Isus.
Cine poate povesti istoria preocupărilor oricărui tată şi a oricărei mame pentru binele copiilor? Istoria adevărată a sacrificiilor în munca la câmp şi în fabrici, în şcoli, într-o parohie, în spitale, istoria atâtor persoane condamnate pe nedrept, istoria tuturor oamenilor care vin în această lume: cine poate să o cunoască? Ar trebui să stăm lângă fiecare şi să trăim împreună cu ei.
Cine poate face lucruri mari? Iată Omul! Fiul lui Dumnezeu venit între noi. Avea în fiecare zi ceva ce să ne dea: lumina, pentru că suntem orbi; iertarea, pentru că am păcătuit; vestea cea bună că Dumnezeu vine în ajutorul săracilor, al celor blânzi, al celor persecutaţi, al celor curaţi cu inima. Când a sosit ceasul, Isus nu a ezitat să îşi dea pentru noi până şi viaţa. Există o iubire mai mare decât a aceluia care îşi dă viaţa pentru a-i salva pe alţii?
Pentru a răspunde acestei iubiri, nu putem să ne oprim la jumătate.
În concluzie, Ce iubire avem noi dacă, în faţa micilor dificultăţi, în faţa unui sacrificiu, uităm de Isus?… Riscăm ca şi el să uite de noi în ultima zi.
