Lc 4,38-44
În textul evangheliei de astăzi, vom vedea că soacra lui Petru s-a îmbolnăvit. Ea probabil fusese o soacră ideală din moment ce nu doar Petru îi cere lui Isus să o vindece ci și ceilalți oameni îi cer lui Isus să o vindece de febra ei. Imediat ce febra a lăsat-o ea se ridică și începe să îl slujească pe Isus, pe Petru și pe întregul grup de discipoli. Pentru acest fapt ea a devenit un simbol de gratitudine în acțiune după ce a fost vindecată. De asemenea, ea și-a pus la dispoziție casa, oamenilor bolnavi care au venit la Isus, pentru a fi vindecați.
Cu alte cuvinte prin vindecarea soacrei lui Petru, Isus ne arată că el întotdeauna are timp pentru noi. Viețile noastre sunt adesea determinate de lista noastră de lucrurile pe care trebuie să le îndeplinim însă dacă ceva se ivește din senin și nu se potrivește cu lista noastră atunci îl luăm și îl aruncăm la gunoi. Oameni și nevoile lor adesea sfârșesc în coșul de gunoi. Sunt momente în care nu avem timp unul pentru celălalt. Ne evităm reciproc de foarte multe ori mai ales când cineva se află în nevoie. Isus are timp pentru fiecare dintre noi. Probabil, în acest moment înainte de a o întâlni pe soacra lui Petru, era ocupat cu alte lucruri urgente ce privea împărăția lui Dumnezeu. Ei doar i-au menționat lui că ea era bolnavă. Tot ce a fost nevoie a fost un cuvânt. Isus este generos. Isus dorește să ne ajute, dar pentru asta trebuie să îl implicăm și pe el.
