Dumnezeu a făcut toate lucrurile! Când Dumnezeu a făcut primul om, pe Adam, l-a pus să locuiască într-o grădină, grădina Edenului, împreună cu soția sa Eva. Ei au fost perfect fericiți, ascultându-L pe Dumnezeu şi bucurându-se de prezența Lui până într-o zi…
„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncați din toți pomii din grădină?” o întrebase vicleanul șarpe pe Eva. Ea a răspuns: Putem mânca orice fruct dar.. „despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”
„Hotărât, că nu veți muri!” Răspunde vicleanul șarpe încrezător! “Veți fi ca Dumnezeu.” Și Eva a acceptat să ia din acel rod al pomului interzis. A ascultat de vicleanul șarpe și a mâncat fructul.
După neascultarea Evei față de Dumnezeu, ea a îndrumat pe Adam să mănânce și el din fruct. Adam ar fi trebuit să spună: „Nu! Nu voi nesocoti porunca lui Dumnezeu!”
După ce Adam și Eva au păcătuit, amândoi au descoperit că erau goi, fără haine. Și-au făcut șorțuri din frunze de smochin, s-au acoperit cu ele și s-au ascuns de prezența lui Dumnezeu, în tufișuri.
În răcoarea dimineții, Domnul a venit în grădină. El a știut mai dinainte ce a făcut Adam și Eva. Adam a dat vina pe Eva. Eva a învinuit șarpele. Dumnezeu a zis: „Șarpele va fi blestemat, iar femeia cu dureri va naște copii.”
„Adame, pentru că ai păcătuit, pământul este blestemat, spini și pălămidă să-ți dea, și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea.”
Dumnezeu a așezat pe Adam și Eva într-o grădină minunată. Dar pentru că ei au păcătuit, au fost separați de Dumnezeul cel veșnic.
Dumnezeu a pus o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. A făcut pentru Adam şi Eva câte o haină din piele. De unde credeți că a luat Dumnezeu piele pentru haine?
După un timp, după izgonirea lui Adam și Eva din grădină, s-a născut primul copil al familiei. Acesta a fost Cain, care era grădinar. Al doilea copil a fost Abel, acesta era păstor.
Într-o zi Cain a adus Domnului un dar din roadele pământului. Abel a adus ca dar Domnului una dintre cele mai frumoase oi ale turmei lui. Lui Dumnezeu I-a plăcut darul lui Abel.
Lui Dumnezeu nu I-a plăcut darul lui Cain. Cain a devenit mânios. Dar Dumnezeu i-a zis: „Dacă tu faci ce este bine, oare nu vei fi bine primit?”
Mânia lui Cain nu a dispărut. Mai târziu, ieșind împreună cu Abel la câmp el l-a atacat și l-a omorât!
Dumnezeu l-a întrebat pe Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Cain a răspuns printr-o minciună: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Dumnezeu l-a pedepsit pe Cain și l-a lăsat fără posibilitatea de a cultiva pământul. A rămas pribeag și fugar.
Cain a plecat departe de prezența Domnului. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Adam şi Eva, alcătuind o familie. Curând, nepoții și strănepoții lui Cain au umplut orașul pe care îl construiseră.
Între timp, familia lui Adam și Eva a crescut cu repeziciune. Pe vremurile acelea oamenii trăiau mult mai mult decât în zilele noastre.
Când Eva a născut pe Set a zis: „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânță în locul lui Abel pe care l-a ucis Cain.” Set a fost un om cu bunătate, a avut mulți copii și a trăit până la vârsta de 912 ani.
Pe pământ, oamenii au devenit din ce în ce mai răi, generație după generație. În final, Dumnezeu a hotărât să distrugă omenirea și. . .
. . .toate animalele și păsările. Lui Dumnezeu I-a părut rău că a făcut pe om. Dar, a fost un om care a căpătat trecere înaintea Domnului..
Acest om a fost Noe. Descendentul lui Set, Noe a fost cinstit și fără vină. Noe umbla cu Dumnezeu.
El a învățat pe cei trei fii ai lui să asculte de Dumnezeu. Dumnezeu plănuiește să-l folosească pe Noe într-un mod ciudat și foarte special.
