Is 25,6-10a
Fil 4,12-14.19-20
Mt 22,1-14 (Mt 22,1-10)
Viața este plină de oportunități ce bat la ușile noastre așteptând să fie deschise. Este plină de șanse prin care ne putem bucura de viață din plin. Însă ele nu mereu durează și veșnic. Va trebui să profităm de oportunitate acum cât încă mai avem timpul și șansa sau altfel, vom ajunge să ne învinovățim, nu pe alți, ci pe noi înșine. Invitația este un exemplu de oportunitate ce bate la ușa noastră ca să fie deschisă. Însă noi în loc să ne ridicăm în picioare pentru ca să deschidem ușa, nu facem nimic altceva decât să ne plângem de zgomot.
Se spune că odată un bărbat tânăr s-a dus în alte locuri în căutarea norocului și a bogăției. Câțiva ani mai târziu, s-a întors în locul său natal cu câteva jeep-uri pline cu bogății. Acum, am să le fac o farsă rudelor și prietenilor mei, și-a spus lui însuși. S-a îmbrăcat cu niște haine ponosite și s-a dus la vărul său Petru, și i-a spus, Sunt eu, vărul tău plecat de mult, Ion. M-am întors acasă după câțiva ani petrecuți în alte locuri. Uită-te la mine cât sunt de mizerabil. Pot să stau la tine pentru o vreme? A spus el.
Petru i-a răspuns, Îmi pare rău, însă nu mai am nici o cameră liberă.
Ion a vizitat și alte rude și prieteni însă nu a fost acceptat de nici unul dintre ei. Așa că a decis să se întoarcă acolo unde își lăsase bogățiile, s-a îmbrăcat cu haine luxoase, și-a umplut casa cu un număr imens de servitori și a cumpărat afacerile ce aveau să se închidă, pe lângă cea mai mare casă din acel loc. După două zile, vestea bogăției lui s-a răspândit în întreg ținutul. Cine și-ar fi putut imagina, a spus una din rudele și prieteni săi care l-au respins. Dacă aș fi știut, aș fi acționat diferit, însă acum este prea târziu. Am pierdut bogățiile.
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Isus cum ne-a relatat parabola ospățului de nuntă pregătit de un rege pentru fiul său. Viței îngrășați au fost uciși și o lungă listă de oaspeți a fost întocmită, listă care includea cei mai bogați și cei mai respectați oameni din împărăție. Un lucru e clar, că acest rege dorea un banchet de nuntă ce avea să rămână în amintirea fiului său și a nurorii sale cu multă bucurie. Când totul a fost gata, oaspeți de nuntă au fost chemați să vină. Însă ei au refuzat să vină. În schimb, și-au urmat propriile scopuri, propriile călătorii și propriile planuri. Însă regele a apelat la o mișcare nemaiîntâlnită, s-a pus și a invitat tot felul de oameni. Vă puteți imagina un lider puternic care să invite muncitori, fermierii, pescari, oameni săraci ba chiar cerșetori și alți asemenea la celebrarea unei nunți?
Însă asta nu e tot, în evanghelie am putut auzi o altă surpriză. Toți sunt invitați, păcătoși și drepți, nevrednici și persoane vrednice, însă nu tuturor li se și permite să rămână. Isus explică apoi că Împărăția lui Dumnezeu este deschisă tuturor, că acceptarea invitației înseamnă și acceptarea responsabilității și a încercării uceniciei creștine. Dacă acceptăm invitația, atunci va trebui să nu uităm să ne punem haina de nuntă (v.11). Insistența purtării hainei de nuntă este un avertisment pentru fiecare dintre noi în ceea ce privește viitorul ce va veni. De aceea e important ca noi să ne îmbrăcăm pe noi înșine cu veșmântul unei vieții de virtute și a unei vieții bune. Simplul statut de membru în biserică sau într-o organizație religioasă sau în slujirea bisericii sau în vre-o instituție caritabilă nu ne garantează mântuirea. Pentru a putea dobândi mântuirea, va trebui să ducem o viață de virtute.
Există câteva semne prin care ne putem da seama dacă putem pierde acea invitație din partea lui Dumnezeu de a fi în împărăția sa. Precum următoarele atitudini sau acțiuni, Nu voi participa sau auzi sfânta Liturghie fiindcă nu mi-am spălat hainele astăzi. Sau nu voi participa la sfânta Liturghie în această Duminică fiindcă este ziua în care ne adunăm toată familia sau că nu mă simt bine sau că merg la magazin, și oricum Cristos va înțelege situația mea. Prin a spune că Cristos va înțelege situația mea, noi nu facem nimic altceva decât să îl mituim pe Dumnezeu prin prezentarea situației noastre știind foarte bine că am avut destul timp și oportunități pentru a face toate acele lucruri. Pe scurt, îl rănim pe Dumnezeu.
Pentru mine, cel mai bun răspuns pe care îl putem da la această invitație a lui Dumnezeu la o viață de virtute ca haină a noastră de nuntă este prin patru moduri, adică un cap bun sau continuarea formării intelectuale, o sănătate bună sau a avea grijă de propria sănătate, o mână bună sau de a îndeplini cum trebuie datoriile noastre, și o inimă bună sau de a avea bunătate, generozitate, iubire și altele asemenea pentru cei din jurul nostru.
În al doilea rând, după cum am spus și cu alte ocazii, va trebui citim Biblia în mod regulat, să participăm la sfânta Euharistie și să primim Trupul și Sângele lui Cristos ca hrană spirituală pentru sufletele noastre, de a săvârși o expresie a iubirii mai ales față de cei pe care nimeni nu îi iubește și să o iubim pe mama noastră cerească Maria, prin rostirea cât mai des a sfântului Rozariu.
Și în ultimul rând, noi va trebui să fim mereu în felul următor adică,
Să ne întoarcem la Dumnezeu. Ori de câte ori cădem, va trebui să facem o spovadă bună.
Să ne eliberăm de orice mânie. Nu du cu tine greutăți și gunoaie în inima ta. Iartă!
De a face fapte bune. Cât timp trăiești, ajută, împărtășește, oferă și fă binele.
Exprimă-ți iubire față de toți. Rezervă-ți timp pentru a lua legătura cu Dumnezeu. Lasă oameni, mai ales cei dragi nouă, să cunoască și să simtă iubirea noastră pentru ei.
Scapă de vicii. Mergi pe drumul mai puțin umblat, drumul spre o viață curată, sfântă și sfințită.
Sacrificiul. Îmbracă duhul căinței în viața ta.
Zâmbește, sau fă totul cu bucurie.
Secretul sau fă totul cu iubirea care nu caută nici o recunoștință sau glorie vană. Și în ultimul rând,
Siguranța. Să ne asigurăm că vom împlini toate cele spuse mai sus.
În încheiere vă invit să vă gândiți la toate acestea, fiindcă Dumnezeu ne trimite invitația sa cu o scurtă notă, Vă rog răspunde-ți! Amin.
