Lc 12,39-48
Astăzi, Dumnezeu ne cheamă din nou la fidelitatea față de viața și cuvintele lui Isus în timpul în care așteptăm ziua de pe urmă. Această zi de pe urmă este reprezentată de către propria noastră moarte sau de către a doua lui venire. Parabola despre slujitorul neînțelept conține o lecție de credință. Dumnezeu iubește credința și premiile bogate față de cei care îi sunt credincioși lui. Ce înseamnă fidelitatea, credința? Înseamnă a ține cuvântul cuiva, promisiunea sau angajamentul indiferent de cât de dificil ar putea fi. Credința este o trăsătură caracteristică lui Dumnezeu și una pe care el o așteaptă de la noi. Din fericire, Dumnezeu, ne dă harul și puterea de a rămâne credincioși. El mereu răsplătește credința. Bucuria și privilegiul de a fi fiul lui Dumnezeu duce cu sine și o responsabilitate minunată. Domnul așteaptă de la noi ca noi să folosim cum trebuie darurile și harurile pe care ni le dăruiește. Cu cât Dumnezeu dă mai mult, cu atât mai mult va cere de la noi. Tentația ce apare în timp ce stăpânul este plecat este un mod de a amâna pe mâine ceea ce stăpânul așteaptă de la noi astăzi.
Cum îl așteptăm noi? Să privim la Isus, slujitorul credincios. În ciuda criticilor, respingerii, durerii și suferinței, el rămâne credincios în iubire tatălui său, împlinind misiunea ce i-a fost încredințată, de a proclama împărăția lui Dumnezeu tuturor. Experiența lui de a fi fiul preaiubit al tatălui este cea care la ajutat să fie slujitorul credincios.
Suntem noi mereu credincioși lui Dumnezeu și gata de a da socoteală pentru slujirea noastră?
