Lc 14,25-33
În pasajul evangheliei de astăzi, în momentul în care o mare mulțime îl urma pe Isus, El simte că cerințele discipolilor nu sunt îndeplinite. Așa că îl auzim spunând două parabole, invitându-ne să ne luă crucile și să îl urmăm. Sfântul Luca se referă aici la o urmare foarte apropiată, sau altfel spus la o urmare la propriu a lui Isus, în suferință și moarte. Însă din aceste trei parabole învățăm trei cerințe mari a uceniciei, a urmării lui Isus.
Mai întâi trebuie să ne stabili prioritățile. Prin acest pasaj evanghelic învățăm că o mare mulțime călătorea cu Isus însă aveau multe alte priorități și motive. Prin urmare, noi trebuie să ne stabilim propriile priorități și să nu permitem lucrurilor să stea în calea a ceea ce noi am putea considera important.
A doua cerință trebuie să socotim costul. Pentru a putea fi în stare să trăim o viață plină și fericită trebuie să fim capabili să socotim costul în aproape toate zonele din viața noastră.
A treia cerință, trebuie să plătim prețul. Isus a spus discipolilor săi: Trebuie să îți iei crucea și să mă urmezi. Ce sa întâmplat cu cei doisprezece apostoli? Aproape toți au plătit prețul.
Aceasta înseamnă că creștinismul nu este o religie de Duminică. Este o continuă foame după Dumnezeu dusă până la moarte dacă va fi nevoie. Ne zdruncină fundația, ne înăbușe prioritățile, sapă o groapă între noi și prieteni și familia noastră, ne face străini în această lume iar oameni strigă: săriți de pe fix!
Să reflectăm asupra acestor cuvinte: o religie ce nu dă nimic, ce nu costă nimic și care nu suferă deloc, nu valorează nimic.
