Mc 1,29-39
În pasajul evangheliei de astăzi, Isus o vindecă pe soacra lui Petru. Acest fapt ne arată că discipoli lui Isus își aduceau, își prezentau în mod liber propriile probleme lui Isus, fiindcă el era gata și capabil să vindece orice dificultate, afecțiune sau boală pe care o întâlnea. De aceea Simon Petru l-a adus pe Isus în casa sa iar soacra lui a fost vindecată imediat, fiindcă Isus i-a ascultat rugăciunea.
Însă, din păcate, unii dintre noi venim la Isus, în rugăciune, fiindcă doresc ceva de la el, în loc să vină la el fiindcă îl iubesc. Dorim să îl folosim pe Isus doar pentru a ne rezolva propriile probleme, propriile nevoii. Cineva a spus că în momentul în care începem să îl privim pe Dumnezeu ca un cauciuc de rezervă atunci relația noastră cu el este una tragică. Cu toți știm că cauciucurile de rezervă sunt folositoare până în momentul în care este schimbat. Într-un mod asemănător, uni oameni par să-l uite pe Dumnezeu atunci când viețile lor sunt bune și plăcute însă îi cer lui Dumnezeu să își amintească de ei când vin furtuni și probleme în viețile lor. Uni oameni tind să-l uite pe Dumnezeu întreaga zi însă îi cer lui Dumnezeu să își amintească de ei pe timpul nopții, seara la culcare. Dacă așa stă problema atunci religia pentru persoanele de acest fel este doar o afacere de criză. Dumnezeu nu este o persoană ce poate fi folosită în zilele, în momentele, în care avem probleme. El trebuie iubit și amintit în fiecare zi ai vieții noastre. În vremuri bune ca și în timpuri rele, Dumnezeu trebuie iubit și slujit.
