Iob 7,1-4.6-7
1Cor 9,16-19.22-23
Mc 1,29-39
Orice zi e un nou dar pe care trebuie să-l primim cu răspundere și să-l împărțim cu alții. Dimineața, creștinii fac semnul crucii și se roagă așa: „Iată-mă, Doamne, ce dorești ca eu să fac astăzi? Care sunt planurile tale pentru mine?”
Evanghelia de astăzi ne prezintă o zi de-a lui Isus. Așa că, în continuare vom vedea împreună cum își organiza Isus ziua, pentru ca și noi să îl putem imita, ca și noi să putem să ne organizăm ziua asemenea lui Isus.
Ce făcea Isus dimineața, când era încă întuneric? Isus se retrăgea într-un loc pustiu, unde era liniște pentru a se putea ruga, pentru a putea lua legătura cu Dumnezeu, Tatăl său ceresc, dar și al nostru. Ce credeți că vorbea Isus în rugăciune cu Tatăl? Doar îi cerea lucruri, după cum facem și noi creștini, majoritatea dintre noi? Sau vorbea cu Dumnezeu, îi spunea tot ceea ce i se întâmpla, îi cerea sfat și ajutor în diverse probleme, nelămuriri, după cum și voi, dragi copii, când sunteți bucuroși, sau când vă doare ceva sau când vreți să spuneți ceva tatălui sau mamei voastre, mergeți la el sau ea și le spuneți. Tot așa și Isus, mergea la dis de dimineață, când încă era întuneric și liniște și se ruga Tatălui său.
În cursul dimineții, unde merge Isus? În sinagogă, împreună cu apostolii fiindcă era sâmbătă. Cu toți bănuiesc că știți că la evrei sinagoga era locul lor de rugăciune, locul unde citeau și reflectau asupra cuvântului lui Dumnezeu, și că ziua de sâmbătă era ziua lor de odihnă. Dar la noi? Care este ziua în care noi trebuie să ne odihnim și să îl slujim pe Dumnezeu? Este duminica. Și care este locul deosebit și recomandat în care trebuie să fim Duminica, mai ales voi copii? La Biserică la liturghia de la ora 9. Însă trebuie să urmăm exemplul apostolilor și a lui Isus care când s-au dus la sinagogă, nu au stat la ușa de la intrare sau pe lângă sinagogă cum mai fac uni dintre voi, ci s-au dus în față și au luat parte cu toți la celebrarea care avea loc.
La amiază unde s-a dus Isus? La amiază Isus s-a dus la casa lui Petru, unde îi vindecă soacra. După ce a ieșit de la sinagogă, Isus împreună cu apostoli s-au dus la casa lui Petru și al lui Andrei fratele său, care era aproape. Când au intrat au găsit-o pe soacra lui Petru zăcând bolnavă. Apoi Isus la cererea lui Petru, o vindecă pe această femei. Care s-a ridicat în picioare și i-a mulțumit lui Isus și apostolilor, nu prin cuvinte ci prin a-i sluji, prin a le servi mâncare, și tot ceea ce aveau nevoie pentru a-și reface puterile.
La apusul soarelui și seara ce face Isus? Iar răspunsul îl găsim tot în textul evangheliei de astăzi, unde am auzit că Isus „vindeca pe mulți care aveau diferite boli și a scos mulți diavoli, sau duhuri necurate. Însă apare întrebarea, noi, în acest caz, cum îl putem imita pe Isus, că cu siguranță nu avem puterea de a vindeca și de a alunga diavoli? Îl putem imita prin a le face o vizită, celor bătrâni, precum bunici voștri, îi puteți vindeca de singurătate, preț de câteva momente, prin vizita pe care voi le-o faceți, îi puteți ajuta, după puterile voastre la tot ceea ce au ei nevoie.
La sfârșitul acestei zile, ce se decide Isus să facă în ziua următoare? Isus decide să meargă în altă parte ca să ducă la îndeplinire ocupația sa principală. Care era ocupația principală a lui Isus? Care era motivul pentru care se tot plimba Isus prin toate acele ținuturi? Motivul era predicarea împărăției lui Dumnezeu, aceea de a duce tuturor vestea cea bună, că a sosit la ei împărăția lui Dumnezeu. Acesta era atât motivul cât și planul lui Dumnezeu, misiunea pe care o primise de la Dumnezeu, de a-i întări pe cei bolnavi și de a vesti iubirea și mântuirea lui Dumnezeu tuturor, indiferent de naționalitate, etnie sau de culoare.
Iolanda, o fetiță de vârsta voastră, încearcă în fiecare dimineață să recite cel puțin o rugăciune scurtă. O face fără să i-o amintească mama. Crede că rugăciunea „supravegheată” nu îi place prea mult lui Dumnezeu.
Într-o dimineață, Iolanda a adormit. Mama s-a apropiat de patul ei, a scuturat-o și i-a spus: „Scoală-te, că întârzii la școală”. Iolanda s-a îmbrăcat într-o clipă, a băut în grabă niște lapte cu cacao, a luat ghiozdanul și a plecat. Dar simțea că îi lipsea ceva, că a uitat ceva. După o clipă, și-a amintit că nu își recitase rugăciunea de dimineață. De aceea, nu se simțea senină ca în celelalte zile. Cum drumul până la școală dura zece minute, mergând a recitat în gând „Tatăl nostru”, „Bucură-te, Marie” și „Crezul”. Rugăciunea de dimineață era pentru ea un salut adresat lui Dumnezeu Tatăl, lui Isus și sfintei Fecioare, era un „Bună dimineața” și, în același timp, voia să le spună că îi iubește.
Dacă, asemenea Iolandei, nici voi nu vă simțiți bine fără să fi recitat rugăciunea de dimineață și pe cea de seară și dacă faceți acest lucru fără să așteptați să vă ceară părinții, înseamnă că îl iubiți pe Dumnezeu
În încheiere să nu uităm ca în zilele noastre, mai ales în cele de sărbătoare, avem și noi obligația, asemenea lui Isus să îndeplinim obligațiile pe care le îndeplinea și el, adică: rugăciunea și biserica, familia și vizitarea bolnavilor, vestirea și bucuria evangheliei. Amin
