In 12,1-11
În pasajul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând, Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi , pe mine însă, nu mă aveți întotdeauna. Isus îi spunea aceasta lui Iuda Iscariot fiindcă Iuda se scandalizase când a văzut-o pe Maria turnând mireasă de nard curat pe picioarele mântuitorului, după care le uscase cu propriul ei păr, pentru a arăta cât de mult îl iubea pe Isus. Acest gest reprezenta și mulțumirea ei față de milostivirea 
lui Dumnezeu pe care a arătat-o când l-a înviat pe Lazăr din mormânt. Admirăm astăzi, această expresie a iubirii Mariei, fiindcă este atât de plină de generozitate și de umilință. Isus o apreciază. Ba chiar adaugă că întreaga lume își va aminti, mereu, ceea ce a făcut ea pentru el. Însă Iuda este scandalizat. Pentru el, aceasta nu era nimic altceva decât o mare risipă. Bani care au fost cheltuiți pentru acest ulei înmiresmat puteau fi folosiți pentru săraci. Însă, în realitate Iuda era doar un hoț, egoist și lacom. El era cel care ținea punga cu bani din care obișnuia să fure ceea ce se punea în ea.
Ce vrea Isus să spună de fapt prin aceste cuvinte, Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi , pe mine însă, nu mă aveți întotdeauna? Faptul că mereu sunt și vom avea săraci în jurul nostru și cu noi este adevărat. Însă Isus de fapt dorește să le spună discipolilor lui, dar și nouă tuturor că creștinismul nu este exclusiv pentru ajutorarea celor săraci și nevoiași. Ci este și o iubire personală, exclusivă, față de el, o iubire care justifică multe sacrificii.
