In 6,22-29
Profetul Isaia a spus la un moment dat că, De ce cântăriți arginți pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiți pentru ceea ce nu satură?
Isus, în textul evangheliei de astăzi, va enunța aceiași întrebare pe care a pus-o și profetul, în momentul în care a început să mustre mulțimile care îl căutau și îl urmau din cauza unor motive greșite. Mulțimile îl căutau fiindcă Isus le satisfăcea foamea. Cu alte cuvinte, abordarea lor era una pur materială. Însă Isus îi invită pe cei care îl ascultau să tindă spre alte realități mult mai înalte. El le spune să lucreze pentru hrana care va ține foamea la distanță pentru totdeauna, adică trupul și sângele Domnului, cuvântul său și împlinirea voinței lui Dumnezeu, adică hrănirea celor înfometați, a face 
dreptate celui asuprit, eliberarea prizonierilor, îngrijirea bolnavilor și a celor bătrâni, salvarea copiilor nenăscuți, educarea celor tineri, adăpostirea celor fără adăpost și multe altele asemenea, însă numai după ce își vor satisface hrana fizică, a trupului. Iar asta fiindcă, după cum spune și proverbul, Nu poți lucra pe stomacul gol.
De fapt, a tinde la realități mult mai înalte, este un aspect prezent în toate religiile din lume. Până și Platon, își încuraja discipoli să iubească ideile eterne și să respingă mereu umbrele. În creștinism, aceasta o găsim în cadrul predicii de pe Munte, în care Isus le spunea celor care îl ascultau, Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga! Prin aceste cuvinte el se referă și la darurile lui Dumnezeu, în special la darurile sale spirituale. Isus însă îi pregătea pentru unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, pentru trupul său euharistic și pentru sângele fiului său, pe care Isus deja începuse să îl reveleze lor.
