Samuel, conducătorul şi judecătorul poporului Israel era bătrân. El a făcut pe fiii săi judecători peste Israel, pentru a-i lua locul în slujba lui Dumnezeu. Dar fiii lui Samuel erau răi. Ei erau lacomi şi încălcau dreptatea, şi-au folosit puterea pentru a dobândi bani într-un mod necinstit.
Poporul evreu a suferit din pricina răutăţii şi necinstei acestora. Poporul trebuia să-i plătească pe fiii lui Samuel ori de câte ori aveau nevoie de ajutor.
Ceva trebuia să se facă. Într-o zi, bătrânii lui Israel sau întâlnit şi au cerut ajutor lui Samuel.
„Dă-ne un împărat ca să ne judece,” au cerut bătrânii lui Israel. Ei nu vroiau pe fiii lui Samuel să-i judece. Ei doreau un împărat ca şi celelate neamuri.
Samuel era furios. Israel avea deja un Rege! Dumnezeu cel Atotputernic, cel Veşnic, conducea pe Israel. Cu mult timp în urmă, El i-a eliberat din sclavia Egiptului, despărţind Marea Roşie pentru ca ei să poată scăpa.
El le-a dăruit un pământ minunat.
Când Samuel s-a rugat, Domnul i-a zis: „Nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ascultă-le glasul şi dă-le un rege.”
Dumnezeu i-a spus lui Samuel să înştiinţeze pe popor că împăratul lor pământesc le va lua banii şi le va cere taxe; va lua cea mai bună parte din câmpiile şi viile lor; va lua pe fiii lor în armatele sale; şi pe fetele lor să lucreze pentru el.
Dar poporul a vrut cu orice chip un împărat.
Dumnezeu l-a condus pe Samuel la un tânăr foarte frumos, timid, şi foarte înalt – îi întrecea pe toţi la înălţime. Numele lui era Saul. Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a spus: „el va domni peste poporul meu.”
Ascultător, Samuel la uns pe Saul rege peste Israel. Când el la prezentat pe Saul poporului evreu, ei au strigat: „Trăiască regele!”
Curând regele Saul a fost încercat. Amoniţii, care îi urau pe evrei, au împrejmuit un oraş Israelit şi a ameninţat să scoată ochiul drept al fiecărui bărbat. Ce plan crud, nemilos!
Vestea ameninţării a ajuns la regele Saul. El şi-a pregătit armata.
Când cele două armate s-au întâlnit, Saul i-a distrus pe Amoniţi şi a salvat oraşul. Regele Saul i-a dat slavă lui Dumnezeu, spunând „… astăzi Domnul a dat o victorie lui Israel!”
Dumnezeu i-a dat lui Saul o mare victorie în acea zi. Dar Saul nu l-a cinstit întotdeauna pe Dumnezeu. Într-o zi, înainte de a lupta cu Filistenii, Saul a oferit o jertfă lui Dumnezeu.
El a ştiut că aceea era slujba lui Samuel. El ştia că Dumnezeu vroia ca el să aştepte până venea Samuel să o facă. Dar Saul nu a ascultat de Dumnezeu!
Când Samuel a ajuns, el i-a spus lui Saul, „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău, domnia ta nu va dăinui.”
Saul a considerat probabil că era un păcat mic. Dar neascultarea de Dumnezeu este întotdeauna ceva serios.
Cu o altă ocazie Dumnezeu i-a poruncit lui Saul să distrugă pe oamenii răi ai lui Amalec.
Cu o altă ocazie Dumnezeu i-a poruncit lui Saul să distrugă pe oamenii răi ai lui Amalec. Dar Saul şi poporul au lăsat pe regele Agag, regele lui Amalec să trăiască.
Ei au păstrat lucurile cele mai bune, oile şi boii cei mai buni. Saul a spus că au păstrat toate acele lucruri pentru a le aduce jertfă Domnului.
Samuel i-a spus lui Saul, „Ascultarea face mai mult decât jertfele, fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca rege al lui Israel.” Lui Saul i-a părut rău şi s-a căit pentru păcatul lui. Dar a fost prea târziu. Restul vieţii lui a fost nefericit din pricina neascultării de Domnul.
Sfârșit
